Dosarul 'Forever Young': Când dreptatea este prescrisă înainte să înceapă

Poziția noastră privind dosarul 'Forever Young', în urma comunicatului oficial al Parchetului de pe lângă Tribunalul București din 20 iulie 2026

Asociația Moașelor din România (AMșR)
Boardul Consultativ al Supraviețuitorilor
Safe Voice

București, 27 iulie 2026

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus clasarea dosarului cunoscut public sub numele 'Forever Young', în care șapte tinere, dintre care trei aveau doar 13 ani la momentul faptelor, au reclamat agresiuni sexuale și violuri comise în perioada 1999-2019. Pentru cinci dintre faptele investigate, procurorii au constatat intervenirea prescripției răspunderii penale, iar pentru celelalte două au apreciat că 'fapta nu este prevăzută de legea penală'. Potrivit comunicatului Parchetului din 20 iulie 2026, în cazul a patru dintre cele cinci fapte prescrise, termenul de prescripție era deja împlinit la momentul formulării plângerilor. Pentru a cincea faptă, termenul s-a împlinit după ce dosarul a rămas un an la un alt parchet, iar deciziile Curții Constituționale din 2022 privind prescripția au făcut imposibilă întreruperea cursului acesteia.

De ce acest caz ridică probleme sistemice

Patru dintre cele cinci acuzații prescrise erau, din punct de vedere juridic, deja prescrise în momentul în care victimele au depus plângerile. Nu ancheta le-a lipsit de șansa de a obține dreptate, ci legea însăși, care calculează termenul de prescripție exclusiv de la momentul comiterii faptei, fără să țină cont de realitatea bine documentată că persoanele abuzate sexual în copilărie au nevoie adesea de ani, uneori de zeci de ani, până găsesc puterea de a vorbi. Șapte tinere au parcurs aproape patru ani de proceduri judiciare, retrăind abuzurile în fața anchetatorilor, pentru un rezultat care, în cazul a patru dintre cele cinci fapte, era deja stabilit de lege înainte ca ancheta să înceapă. Persistă, în plus, îngrijorări privind modul în care a fost desfășurată ancheta: nu a fost dispusă o expertiză psihologică, iar unii martori au fost audiați doar la insistențele reclamantelor.

România a recunoscut între timp, prin Legea nr. 217/2023, că vechiul regim de prescripție nu răspundea particularităților infracțiunilor de violență sexuală asupra copiilor, făcând imprescriptibile violul și agresiunea sexuală asupra minorilor, dar legea nu se aplică retroactiv.

Costul uman al unui sistem care întârzie

Supraviețuitorii abuzului sexual din copilărie vorbesc, aproape întotdeauna, mult mai târziu decât ar permite un termen de prescripție gândit pentru alte infracțiuni. Potrivit Child USA, majoritatea supraviețuitorilor dezvăluie abuzul abia la vârsta adultă, uneori la peste 20 de ani distanță de momentul faptelor, iar 70% dintre supraviețuitori așteaptă cel puțin cinci ani. Prevalența pe durata vieții a tulburării de stres posttraumatic (PTSD) în rândul femeilor agresate sexual este de 50%. Pentru cele șapte tinere din acest dosar, patru ani de audieri s-au încheiat cu mesajul instituțional că, pentru majoritatea, ele nu mai contează - o formă de trădare instituțională care descurajează toate victimele care nu au vorbit încă.

Câtă putere trebuie să aibă un adult asupra unui copil ca legea să îl protejeze?

Pentru două dintre fapte, victimele erau minore, dar peste vârsta de la care legea impunea dovedirea unui abuz de poziție de încredere sau de autoritate al adultului (art. 220 alin. (3) lit. b) Cod penal, forma în vigoare înainte de Legea 217/2023). Procurorii au apreciat că acest element nu a rezultat din probe. Dar cât de multă putere trebuie să aibă un adult asupra unui copil ca legea să considere că există abuz de autoritate? Relația dintre un adult și un minor nu este niciodată una între persoane egale. Potrivit RAINN5, 93% dintre victimele minore ale violenței sexuale își cunosc agresorul, 59% sunt cunoștințe, 34% membri ai familiei. Copiii și adolescenții sunt, așadar, aproape întotdeauna abuzați de cineva care are deja acces la ei și beneficiază de încrederea sau influența pe care o exercită în relația cu victima/supraviețuitorul, exact genul de relație pe care 'abuzul de autoritate sau de influență' ar trebui să îl surprindă, nu să îl excludă prin standarde probatorii greu de atins.

De aceea, atunci când legea condiționează existența infracțiunii de dovedirea unui abuz de autoritate sau de influență, dincolo de simplul fapt că victima este minoră, apare o întrebare esențială: cum se stabilește că un adult a avut suficientă influență asupra unui copil? În cazurile de violență sexuală asupra minorilor, această distincție poate face diferența dintre tragerea la răspundere a agresorului și clasarea dosarului, așa cum s-a întâmplat în acest caz.

Context european

Convenția de la Lanzarote a Consiliului Europei, ratificată de România în 20106, și Directiva 2011/93/UE7 cer ca termenul de prescripție pentru abuzul sexual asupra copiilor să curgă suficient de mult după majorat. O analiză Euronews (decembrie 2025) arată o Europă fragmentată: Belgia, Ungaria, Cipru, Țările de Jos, Irlanda și Danemarca au eliminat complet prescripția pentru majoritatea acestor infracțiuni. România a eliminat-o doar pentru cele mai grave, prin Legea 217/2023, dar fără efect retroactiv. Exact acest gol legislativ a lăsat cele șapte tinere din acest caz fără protecție.

Ce cerem

De la Parchet:

- Proceduri interne de prioritizare a dosarelor de abuz sexual asupra minorilor, care să prevină migrarea nejustificată între mai multe parchete și tergiversarea anchetei;

- Asistență psihologică pentru supraviețuitori pe parcursul audierilor și includerea rapoartelor de expertiză psihologică în anchetă;

- Audierea tuturor martorilor propuși de victimă, ca standard minim de diligență procedurală;

- Formarea sistematică a procurorilor în abordări sensibile la traumă și cu privire la tiparele de dezvăluire întârziată, plus un mecanism intern prin care victimele să poată semnala tratarea necorespunzătoare a cazului lor.

De la Ministerul Justiției:

- O dezbatere legislativă serioasă despre modul în care ar trebui tratată prescripția pentru infracțiunile sexuale asupra minorilor aflate încă în termen la data ultimei reforme;

- Date publice, agregate, privind numărul de dosare de abuz sexual asupra minorilor clasate prin prescripție, pentru o evaluare transparentă a amplorii fenomenului și a impactului real al reformelor legislative.

Semnatari:

Boardul Consultativ al Supraviețuitorilor/Survivor Advisory Board (SAB) al Asociației Moașelor din România

Despre noi

Asociația Moașelor din România (AMșR) promovează sănătatea maternă, sexuală și reproductivă și dezvoltarea profesiei de moașă, contribuind la îmbunătățirea accesului la servicii de sănătate pentru femei, copii, adolescenți, tineri și familii. Prin serviciul gratuit SAFEline și dezvoltarea de modele de lucru intersectoriale, AMșR oferă sprijin direct persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate și dezvoltă politici și servicii bazate pe experiența din teren.

Safe Voice

Safe Voice - Îmbunătățirea politicilor și serviciilor pentru supraviețuitorii abuzului sexual în copilărie este proiectul AMșR dedicat consolidării răspunsului instituțional în cazurile de abuz sexual asupra copiilor. Proiectul reunește o echipă multidisciplinară și combină sprijinul direct oferit prin SAFEline cu activități de cercetare, colaborare intersectorială și dezvoltare de recomandări de politici publice, în parteneriat cu supraviețuitori și specialiști. Proiectul este susținut de Global Fund for Children.

Survivor Advisory Board (SAB)

Survivor Advisory Board (SAB) este grupul consultativ al supraviețuitorilor violenței sexuale din copilărie constituit în cadrul proiectului Safe Voice. Într-un cadru sigur și facilitat de specialiști, membrii boardului contribuie la dezvoltarea și validarea recomandărilor de politici și servicii, asigurând că acestea reflectă experiențele și nevoile reale ale supraviețuitorilor.