România, ținută ostatică de războiul partidelor pentru funcții

România nu mai este guvernată. România este negociată!

La data acestei declarații se împlinesc 76 de zile de când țara este condusă de un Guvern demis, cu atribuții limitate - cel mai lung interimat guvernamental înregistrat în România după 1989. Nu este vorba despre o simplă etichetă politică.

Potrivit Codului administrative, un Guvern al cărui mandat a încetat poate asigura numai administrarea treburilor publice, fără a promova politici noi, fără a emite ordonanțe sau ordonanțe de urgență și fără a iniția proiecte de lege.

În tot acest timp, liderii partidelor care au provocat criza se întâlnesc, se ceartă, se amenință și se acuză reciproc, dar nu oferă țării o soluție. Guvernul propus de premierul desemnat Adrian Veștea nu a obținut votul de încredere al Parlamentului, întrunind numai 189 dintre cele 233 de voturi necesare.

Nici discuțiile de la Cotroceni din 13 iulie, nu au produs o formula concretă de guvernare. Liderii fostei coaliții au plecat așa cum au venit: cu orgoliile intacte, cu veto-urile pregătite și cu interesul public abandonat pe holurile Palatului Cotroceni.

Unul dintre acești lideri a evaluat public drept 'zero' șansele formării unui guvern până la sfârșitul lunii iulie iar în spațiul public a fost avansată inclusiv perspectiva prelungirii blocajului până la începutul sesiunii parlamentare din septembrie.

Cu alte cuvinte, România poate să aștepte!

Pot să aștepte antreprenorii care nu știu ce taxe vor plăti, pensionarii care nu mai fac față scumpirilor, medicii, profesorii, fermierii și administrațiile locale.

Pot să aștepte investițiile, reformele, autostrăzile și spitalele.

Important este să nu aștepte clientela de partid!

Pentru aceasta trebuie stabilit rapid cine primește ministerele importante, cine controlează marile companii de stat, cine numește secretarii de stat, prefecții, șefii de agenții și membrii consiliilor de administrație.

România nu este blocată din lipsă de soluții. Soluțiile sunt cunoscute, iar problemele sunt evidente. România este blocată de lăcomia politică a unor partide care nu mai privesc Guvernul ca pe o instituție aflată în serviciul cetățenilor, ci ca pe un inventar de funcții care trebuie împărțite între grupările de partid.

Aceasta nu mai este negociere politică.

Este o licitație închisă pentru controlul statului!

Se negociază numărul ministerelor înaintea reformelor, numele miniștrilor înaintea obiectivelor de guvernare și funcțiile înaintea unui program credibil de guvernare. Partidele trasează linii roșii unele împotriva altora, dar nimeni nu trasează o linie roșie împotriva risipei, a privilegiilor și a incompetenței.

Instituțiile publice sunt tratate ca proprietăți politice.

Un partid revendică Finanțele, altul Transporturile, altul Dezvoltarea, altul fondurile europene. Ministerele devin feude, iar bugetele lor, sursă de influențe și recompense. Competența profesională devine secundară; fidelitatea față de conducerea partidului rămâne criteriul decisiv.

Între timp, România a încheiat anul 2025 cu un deficit bugetar de 7,9% din produsul intern brut, cel mai ridicat din întreaga Uniune Europeană.

În același an, Cipru, Danemarca, Irlanda, Grecia, Portugalia au înregistrat excedente bugetare. România nu a ajuns în această situație din cauza unei fatalități geografice și nici din cauza cetățenilor săi. A ajuns aici prin cheltuieli electorale, instituții supradimensionate, privilegii protejate și reforma amânate.

Aceasta este adevărata comparație europeană!

În timp ce alte guverne reduc dezechilibre, construiesc rezerve și pregătesc economiile pentru șocurile viitoare, România intră într-o criză politică având cel mai mare deficit din Uniunea Europeană. Prelungirea instabilității poate afecta încrederea investitorilor și amplifică riscurile privind costurile de finanțare, ratingul suveran și stabilitatea economică.
Ni se va spune că și în alte state europene au cunoscut negocieri îndelungate.

Belgia a avut nevoie de 541 de zile pentru formarea Guvernului în perioada 2010-2011 și de 236 de zile după alegerile din 2024. Dar negocierile belgiene au privit și un program detaliat de guvernare, iar instituțiile statului au continuat să funcționeze. România de astăzi nu își permite un asemenea lux: are cel mai mare deficit din Uniune, reforme întârziate, și investiții dependente de decizii guvernamentale urgente.

Mai mult, termenul-limită pentru îndeplinirea tuturor jaloanelor și țintelor din Mecanismul de redresare și reziliență este 31 august 2026.

Fiecare săptămână pierdută înseamnă proiecte întârziate, jaloane neîndeplinite și bani europeni puși în pericol. În locul unui Executiv cu autoritate deplină, capabil să lucreze pentru salvarea investițiilor, avem un Guvern demis și partide care folosesc inclusiv legile necesare PNRR ca instrumente de presiune politică.

Aceasta este culmea iresponsabilității: să transformi dezvoltarea României și fondurile europene în muniție pentru războiul dintre partide!

Cetățenilor li se cere permanent responsabilitate. Li se spune să accepte taxe mai mari, prețuri mai mari, servicii publice mai slabe și sacrificii suplimentare. Dar când vine vorba despre răspunderea clasei politice, regulile se schimbă. Miniștrii nu răspund pentru eșecuri, șefii de partid nu răspund pentru crizele pe care le provoacă, instituțiile sunt paralizate, dar privilegiile și sinecurile continuă.

Românii trebuie să înțeleagă un adevăr simplu: nu asistăm la un război doctrinar.

Aceste partide nu se luptă pentru două modele economice diferite și nici pentru două viziuni incompatibile asupra viitorului țării. Se luptă pentru controlul acelorași resurse publice.
Dacă ar fi fost vorba despre principii, negocierile ar fi început cu reducerea numărului de ministere, eliminarea agențiilor inutile, depolitizarea companiilor de stat, desființarea privilegiilor și stabilirea unor criterii profesionale pentru fiecare funcție publică. Dar reforma adevărată ar însemna mai puține funcții de împărțit, mai puține consilii de administrație, mai puțini secretari de stat și mai puține recompense pentru activul de partid.

România are nevoie de un guvern cu puteri depline, dar nu de orice guvern.

Nu avem nevoie de o nouă fotografie de familie a acelorași partide, de o altă rotație a acelorași personaje și de un acord încheiat numai pentru liniștirea temporară a baronilor politici.
Avem nevoie de un Executiv suplu, competent și responsabil, construit în jurul unui program public, cu obiective, termene, surse de finanțare și răspundere politică.

Miniștrii trebuie aleși pentru competență și integritate, nu pentru carnetul de partid sau influența grupării care îi propune.

Partidele responsabile de actualul blocaj trebuie să înceteze imediat târgul funcțiilor și să prezinte public ce reforme acceptă, ce cheltuieli elimină, ce privilegii desființează, ce investiții salvează și în cât timp își îndeplinesc angajamentele.

România nu este proprietatea lor. Ministerele nu sunt sediile secundare ale partidelor. Bugetul țării nu este pușculița clientelei politice. Iar cetățenii nu sunt obligați să finanțeze la nesfârșit incompetența și lăcomia celor care confundă guvernarea cu împărțirea prăzii.

În timp ce partidele negociază funcții, România pierde timp, bani și credibilitate.

Ajunge!

Eliberați statul din captivitatea intereselor de partid!

Formați un guvern capabil să conducă țara sau întoarceți-vă în fața cetățenilor și cereți-le din nou votul!

România nu mai poate fi ținută ostatică de cei care au transformat puterea publică într-un târg, instituțiile într-o pradă și guvernarea într-o afacere de partid!

Deputat MACOVEI ILIE SIMONA-ELENA
Lider al Grupului parlamentar S.O.S. România