Inflația de peste 10%: românii plătesc zilnic prețul guvernării incompetente. Guvernul anunță procente, românii numără ultimii bani din portofel

Datele oficiale confirmă ceea ce fiecare român constată de luni întregi la magazin, la farmacie, la plata facturilor sau atunci când încearcă să-și asigure un trai decent: România se confruntă cu o inflație devastatoare, iar puterea politică nu mai are nici soluții, nici credibilitate.

În luna iunie 2026, rata anuală a inflației a ajuns la 10,42%, după 10,85% în luna mai. Serviciile s-au scumpit cu 13,67%, mărfurile nealimentare cu 12,29%, iar produsele alimentare cu 5,75% față de aceeași lună a anului trecut.

Chiar și de la o lună la alta, indicele prețurilor de consum a continuat să crească, ajungând la 100,06% în iunie față de mai. Guvernanții se vor grăbi să spună că inflația a coborât de la 10,85% la 10,42%. Vor organiza conferințe de presă, vor prezenta grafice și vor vorbi despre 'încetinirea ritmului de creștere'. Dar românii trebuie să cunoască adevărul: scăderea ratei inflației nu înseamnă scăderea prețurilor.

Prețurile nu s-au întors la nivelul de anul trecut. Ele continuă să crească peste o bază care era deja puternic majorată. Guvernul se laudă că focul arde puțin mai încet, dar refuză să recunoască faptul că veniturile populației continuă să fie mistuite.

O inflație anuală de peste 10% înseamnă că puterea de cumpărare a banilor se reduce în fiecare zi. Înseamnă că o cheltuială de 1.000 de lei pentru același coș de bunuri și servicii poate depăși acum, în medie, 1.100 de lei. Înseamnă că economiile familiilor sunt erodate, că salariile și pensiile valorează mai puțin și că orice majorare de venit este rapid înghițită de scumpiri.

Guvernul anunță procente. Românii numără ultimii bani din portofel.

Pentru pensionari, inflația nu este un indicator statistic. Este diferența dintre a cumpăra toate medicamentele prescrise și a renunța la unele dintre ele.

Pentru părinți, inflația înseamnă mai puține alimente de calitate, haine cumpărate mai rar și cheltuieli pentru educația copiilor amânate.

Pentru tineri, înseamnă chirii tot mai greu de plătit, credite mai împovărătoare și imposibilitatea de a-și întemeia o familie.

Pentru întreprinderile mici, înseamnă costuri mai mari, clienți mai puțini și riscul permanent al închiderii.

Cea mai gravă situație este în domeniul serviciilor, unde scumpirea anuală a ajuns la 13,67%. Chiriile, reparațiile, transportul, serviciile medicale, întreținerea locuinței și numeroase alte cheltuieli curente apasă tot mai greu asupra bugetelor familiale.

Nu vorbim despre produse de lux, ci despre servicii de care oamenii au nevoie pentru a trăi și pentru a munci.

Mărfurile nealimentare s-au scumpit cu 12,29%. Aici intră numeroase produse indispensabile vieții cotidiene: combustibili, medicamente, articole de igienă, îmbrăcăminte, încălțăminte și bunuri pentru întreținerea locuinței.

Nici creșterea de 5,75% a prețurilor alimentelor nu poate fi prezentată drept o performanță. Alimentele se scumpesc după ani succesivi de creșteri, iar impactul este disproporționat asupra familiilor cu venituri mici, care cheltuiesc o parte mult mai mare din buget pentru hrană.

Actuala putere politică încearcă să transforme sărăcirea populației într-o dezbatere tehnică. Miniștrii vorbesc despre 'efecte de bază', 'ajustări temporare' și 'conjuncturi internaționale'. Cetățeanului care nu mai are bani la sfârșitul lunii nu îi folosește însă vocabularul sofisticat al Guvernului.

Românii nu își plătesc facturile cu explicații. Nu cumpără alimente cu promisiuni și nu achită ratele bancare cu grafice prezentate la televizor.

Comparația europeană este umilitoare pentru actualii guvernanți.

În mai 2026, folosind indicele armonizat care permite comparația între state, România înregistra o inflație de 9,7%, cea mai ridicată din întreaga Uniune Europeană, în timp ce media UE era de 3,3%. La polul opus, Suedia avea o rată de 1,1%, iar Danemarca și Cehia câte 1,8%.

Nici datele pentru iunie nu oferă motive de laudă.

Inflația armonizată a României a fost de 9,2%, în timp ce estimarea Eurostat pentru zona euro indica o rată de aproximativ 2,8%.

Așadar, inflația României este de peste trei ori mai mare decât cea din zona euro.

În zona euro, inflația serviciilor era estimată la 3,2%, cea a alimentelor, alcoolului și tutunului la 1,6%, iar cea a bunurilor industriale neenergetice la numai 0,9%.

În România, serviciile se scumpeau cu 13,67%, iar mărfurile nealimentare cu 12,29%. Chiar ținând seama de diferențele metodologice dintre indicatorii naționali și cei armonizați, decalajul este enorm și imposibil de ascuns.

De ce alte state europene reușesc să protejeze mai bine puterea de cumpărare, iar România rămâne campioana scumpirilor?

Pentru că în multe state europene politicile fiscale sunt predictibile, instituțiile sunt stabile, iar măsurile economice sunt fundamentate înainte de a fi anunțate.

La București, fiscalitatea este schimbată sub presiunea deficitului, reformele sunt amânate, risipa bugetară este protejată, iar cetățenilor și firmelor li se cer permanent noi sacrificii.

Guvernanții au alimentat dezechilibrele, au tolerat cheltuielile inutile și au refuzat restructurarea aparatului public. Acum încearcă să transfere nota de plată către salariați, pensionari, antreprenori și familiile cu copii.

Ni se spune că inflația este provocată exclusiv de factori internaționali.

Este o justificare comodă, dar insuficientă. Toate statele Uniunii Europene sunt expuse tensiunilor externe, prețurilor energiei și problemelor economiei mondiale.

Cu toate acestea, nu toate statele au o inflație de peste 9% sau 10%.

Diferența este dată și de calitatea guvernării.

Banca Națională anticipa pentru iunie o inflație de aproximativ 10,3% și avertiza că scumpirea energiei și combustibililor se transmite în costurile de producție, în lanțurile comerciale și, în final, în prețurile plătite de consumatori.

În fața acestor avertismente, Guvernul a continuat să reacționeze târziu, incoerent și fără o strategie credibilă.

Puterea nu combate cauzele profunde ale scumpirilor, ci administrează efectele lor prin declarații liniștitoare.

România nu are nevoie de propagandă statistică.

Are nevoie de un program economic real: reducerea risipei bugetare, eliminarea sinecurilor, stabilitate fiscală, protejarea producției interne, sprijinirea întreprinderilor mici și stimularea concurenței reale.

Este necesară o verificare serioasă a lanțurilor comerciale și a modului în care prețurile sunt formate, fără intervenții arbitrare care distrug piața.

Este nevoie de investiții în producția și procesarea agroalimentară românească, astfel încât țara noastră să nu mai exporte materie primă ieftină și să importe produse finite scumpe.

Trebuie protejate categoriile vulnerabile prin măsuri țintite, nu prin pomeni electorale acordate înaintea alegerilor și retrase imediat după închiderea urnelor.

Mai presus de toate, România are nevoie de un Guvern care să înțeleagă că inflația este o formă de impozitare ascunsă. Ea ia bani din buzunarul fiecărui cetățean fără să fie votată în Parlament și fără să apară distinct pe nicio factură.

Cei mai afectați sunt tocmai oamenii care nu au mijloace să se protejeze: pensionarii, salariații cu venituri mici, familiile numeroase și persoanele vulnerabile.

Actuala clasă politică nu mai poate cere răbdare unei populații pe care a sărăcit-o prin incompetență, risipă și lipsă de viziune.

Nu mai acceptăm ca guvernanții să se felicite pentru o scădere de câteva zecimi, în timp ce România rămâne în fruntea clasamentului european al inflației.

Nu mai acceptăm ca populația să suporte consecințele unor decizii politice greșite, în timp ce privilegiile, sinecurile și clientela de partid rămân neatinse.

Guvernul administrează statistici. Cetățenii administrează sărăcia.

Iar pentru fiecare factură mai mare, pentru fiecare aliment lăsat pe raft, pentru fiecare tratament amânat și pentru fiecare familie care nu mai reușește să ajungă cu banii până la sfârșitul lunii există o răspundere politică.

Românii nu mai au nevoie de explicații.

Au nevoie de prețuri suportabile, venituri care să-și păstreze valoarea și de un stat care să lucreze pentru ei, nu împotriva lor.

Inflația de peste 10% este nota de plată a unei guvernări incompetente.

Iar această notă de plată nu mai poate fi pusă, la nesfârșit, pe masa cetățenilor români!

DEPUTAT VEDINAȘ VERGINIA
Circumscripția electorală nr.41 VRANCEA