România, ținută ostatică de negocierile PSD-PNL-USR-UDMR

România traversează una dintre cele mai grave crize politice și instituționale din ultimii ani, iar partidele care au guvernat țara, împreună sau prin rotație, continuă să se comporte ca și cum statul român ar fi proprietatea lor privată.

În timp ce cetățenii se confruntă cu prețuri tot mai mari, cu facturi împovărătoare, cu locuri de muncă nesigure și cu servicii publice degradate, liderii PSD, PNL, USR și UDMR negociază funcții, ministere, agenții și influență politică.

Nu discută despre un program economic serios, despre relansarea industriei sau despre protejarea puterii de cumpărare.

Discută despre cine ocupă Palatul Victoria și cine controlează resursele publice.

România a ajuns să fie administrată provizoriu, în condițiile unei crize politice prelungite, după căderea Guvernului și eșecul constituirii unui nou Cabinet.

Prima încercare de formare a Guvernului nu a ajuns la vot, iar Cabinetul propus ulterior a obținut doar 189 dintre cele minimum 233 de voturi necesare învestirii.

Acesta este rezultatul direct al războaielor interne dintre partidele care, până mai ieri, pretindeau că formează o coaliție a stabilității. Stabilitatea pe care au promis-o s-a transformat în blocaj. Responsabilitatea pe care au invocat-o s-a transformat în fugă de răspundere. Pretinsa lor orientare europeană s-a redus la discursuri sterile, în timp ce instituțiile statului sunt paralizate de calcule electorale și de lupte pentru putere.

Costurile acestei crize nu sunt abstracte. Ele sunt plătite zilnic de fiecare român.

Comisia Europeană estimează pentru România o creștere economică de numai 0,1% în anul 2026, ceea ce înseamnă practic stagnare.

Deficitul bugetar este prognozat la 6,2% din PIB, iar datoria publică ar urma să depășească 61% din PIB în cursul acestui an și să ajungă la aproximativ 63% în 2027. Inflația medie armonizată este estimată la 7%, mult peste media europeană, iar șomajul este așteptat să crească.

Aceste cifre reprezintă nota de plată a guvernărilor PSD-PNL-USR-UDMR.

Partidele care au condus România au majorat taxe, au înghețat venituri, au acumulat datorii și au menținut un aparat politic supradimensionat.

Au cerut sacrificii de la angajați, pensionari și antreprenori, dar nu au renunțat la clientela politică, la sinecuri, la consiliile de administrație populate cu oameni de partid și la instituțiile creat pentru recompensarea activului politic.

Mai grav, criza politică afectează direct încrederea investitorilor.

Comisia Europeană avertizează că incertitudinea politică internă apasă asupra investițiilor private și că instabilitatea poate compromite chiar traiectoria de corecție fiscală. Cu alte cuvinte, fiecare zi de ceartă dintre PSD, PNL, USR și UDMR înseamnă investiții amânate, locuri de muncă pierdute și costuri mai mari de finanțare pentru România. Din punct de vedere instituțional, ceea ce vedem este rezultatul degradării deliberate a responsabilității politice.

Guvernarea nu mai este privită ca un mandat primit de la cetățeni, ci ca o împărțire temporară a funcțiilor.

Parlamentul nu mai este centrul dezbaterii democratice, ci locul în care se contabilizează trădări, abțineri negociate și majorități de conjunctură.

PSD a ieșit de la guvernare după ce a participat la adoptarea măsurilor care au împovărat populația. PNL încearcă să se prezinte drept victimă, deși a condus Guvernul și a girat politica fiscală. USR pretinde că reprezintă alternativa, dar a participat la guvernare și a susținut mecanismele politice pe care astăzi le critică.

UDMR continuă să negocieze cu oricine îi garantează accesul la resurse și influență.

Toți încearcă să se spele pe mâini. Niciunul nu poate fugi însă de propriul bilanț.

România are nevoie urgentă de un Guvern cu legitimitate, program, termene și responsabilități precise.

Este necesar un plan de reducere a cheltuielilor politice, nu de sărăcire a populației; desființarea sinecurilor, nu desființarea serviciilor publice; sprijinirea capitalului românesc, nu sufocarea lui fiscală; profesionalizarea administrației, nu înlocuirea clientelei unui partid cu clientela altuia.

Partidele responsabile de această criză trebuie să înceteze să mai folosească România drept monedă de schimb în negocierile lor.

Cetățenii nu sunt obligați să finanțeze ambițiile unor lideri incapabili să formeze o majoritate, dar perfect capabili să împartă funcții.

România nu poate rămâne ostatică până când PSD, PNL, USR și UDMR își rezolvă conflictele interne.

Criza politică actuală nu este un accident. Este consecința unui sistem construit pe compromisuri netransparente, lipsă de răspundere și dispreț față de interesul public. Iar acest sistem trebuie înlăturat prin vot și printr-o opoziție care are curajul să spună adevărul: partidele care au adus România în această situație nu mai au dreptul moral să se prezinte drept salvatorii ei.

DEPUTAT TOADER ELENA-LAURA
Circumscripția electorală nr.38 TULCEA