De ce un vasluian are aceleași obligații, dar nu și aceleași șanse?

România de astăzi poartă amprenta unei politici care a concentrat dezvoltarea în câteva centre și a lăsat județe întregi să suporte costul acestei alegeri prin șomaj, depopulare și plecarea continuă a celor aflați la vârsta muncii. În timp ce marile orașe atrag capital, infrastructură și forță de muncă, Vasluiul rămâne prins într-un model economic în care lipsa investițiilor produce sărăcie, iar sărăcia alimentează plecarea.

La sfârșitul lunii mai 2026, rata șomajului înregistrat în județul Vaslui era de 8,87%, în timp ce media națională era de 3,21%, în județul Timiș de 0,99%, în Arad de 2,33%, în Brașov de 2,81%, iar în București de 0,43%, ceea ce așază Vasluiul nu în fața unei simple diferențe de ritm economic, ci în fața unei rupturi teritoriale pe care statul român a tolerat-o și a alimentat-o prin felul în care a așezat investițiile, infrastructura, capitalul public și marile proiecte de dezvoltare.

Un vasluian are aceleași obligații fiscale, trăiește sub aceeași Constituție și este chemat să respecte aceleași legi ca un cetățean din Timiș, Cluj, Brașov, Maramureș sau București, însă posibilitatea lui de a găsi un loc de muncă stabil, de a deschide o afacere, de a atrage capital ori de a-și construi viitorul acasă este mult mai redusă, iar această distanță dintre egalitatea proclamată și realitatea economică spune mai mult despre calitatea guvernării decât orice bilanț prezentat festiv.

Din cei aproximativ 9.600 de șomeri înregistrați în județul Vaslui, aproape 8.700 nu mai beneficiază de indemnizație de șomaj, ceea ce înseamnă că majoritatea celor rămași fără muncă au pierdut și sprijinul financiar acordat temporar de stat, deși trăiesc într-un județ în care oferta de angajare este redusă, investițiile productive sunt puține, iar distanța față de marile centre economice se măsoară nu doar în kilometri, ci în salarii, oportunități și posibilități reale de viață.

Cei aproape 8.700 de vasluieni rămași fără indemnizație de șomaj nu sunt simple poziții într-un tabel, ci părinți care taie din cheltuielile casei, tineri pentru care plecarea a devenit singura cale de a avansa, oameni obligați să muncească departe de familie și persoane trecute de cincizeci de ani care nu mai sunt primite pe piața muncii, deși mai au ani întregi până la pensie.

Vasluiul nu duce lipsă de oameni dispuși să muncească și nici de resurse care ar putea susține o economie locală mai puternică, însă forța de muncă, terenul agricol, poziția de frontieră și accesul la fonduri europene nu pot compensa absența drumurilor rapide, fragilitatea legăturilor feroviare, lipsa unor platforme industriale serioase și continuitatea unei politici naționale care să lege investiția publică de crearea locurilor de muncă.

Timișul avea în aceeași lună o rată a șomajului de numai 0,99%, 3.323 de șomeri înregistrați și 2.241 de locuri de muncă vacante declarate de angajatori, dintre care 2.181 proveneau din sectorul privat, iar această comparație arată limpede că investiția, infrastructura și prezența capitalului productiv nu reprezintă noțiuni abstracte, ci diferența dintre un județ în care angajatorii caută oameni și un județ în care oamenii caută ani întregi un angajator.

Economia nu se dezvoltă prin simpla invocare a inițiativei private, deoarece investitorul alege teritoriul în care găsește transport, energie, forță de muncă pregătită, acces la piețe și o administrație previzibilă, iar statul care concentrează aceste avantaje în aceleași regiuni, apoi reproșează județelor rămase în urmă că nu sunt competitive, încearcă să transforme propria răspundere într-o presupusă vină locală.

Un vasluian nu este un cetățean de rang inferior, iar județul Vaslui nu poate fi tratat ca rezervor de forță de muncă pentru centrele dezvoltate ale țării sau pentru economiile altor state, în timp ce contribuția oamenilor săi la bugetul public este primită fără ezitare, dar investițiile care le-ar permite să rămână acasă sunt amânate de la un exercițiu bugetar la altul.

Guvernul interimar nu poate invoca durata limitată a mandatului pentru a evita răspunderea, deoarece interimatul restrânge libertatea politică a executivului, nu suspendă obligația de a administra țara, de a pregăti proiecte, de a utiliza fondurile europene și de a explica public ce investiții, ce legături de transport și ce facilități economice sunt destinate județelor în care șomajul depășește de câteva ori media națională.

România nu va deveni un stat cu adevărat echilibrat cât timp infrastructura, investițiile și locurile de muncă sunt concentrate în câteva județe, iar altele sunt condamnate să piardă, an după an, populația activă, profesioniștii și familiile tinere. Egalitatea dintre cetățeni nu se verifică prin solemnitatea textelor de lege, ci prin șansele reale pe care statul le oferă fiecăruia. Atunci când, pentru mii de vasluieni, plecarea din județ sau din țară rămâne singura perspectivă pentru un trai decent, nu mai vorbim despre o alegere personală, ci despre consecința directă a unor politici publice care au ignorat dezvoltarea echilibrată a României.

Vasluiul nu cere privilegii și nici tratament preferențial, cere ceea ce orice județ are dreptul să primească: investiții, infrastructură, locuri de muncă și șansa ca oamenii să poată rămâne acasă prin alegere, nu să fie obligați să plece din lipsa oportunităților. Dezvoltarea României nu poate fi completă atât timp cât o parte a țării este condamnată să rămână în urmă.

Raisa Enachi,
Deputat de Vaslui