Federația Columna - SCOR solicită demisia celor responsabili pentru funcționarea proastă a asistenței sociale și corectarea urgentă a cadrului legislativ.

Federația Columna - SCOR semnalează public declanșarea celei mai grave crize din ultimii ani, în sistemul de protecție a persoanelor adulte cu dizabilități, criză generată de decizii administrative nefundamentate, incoerente și contrare interesului persoanelor vulnerabile.

SCURT ISTORIC:

Prin Ordonanța de urgență nr. 69/2018, capacitatea centrelor rezidențiale destinate îngrijirii persoanelor adulte cu handicap, a fost redusă la 50 de locuri. Perioada implementării acestor măsuri, internarea unei persoane cu handicap într-un astfel de centru rezidențial a fost drastic limitată, DGASPC-urile fiind puse în situația absolut aberantă de a nu mai putea avea grijă de persoanele cu dizabilități, prioritate având serviciile organizate în comunitate, care după cum s-a vazut recent, funcționau cu sau fără respectarea legislației de funcționare a serviciilor sociale. Peste această reformă a venit presiunea dezinstituționalizării.

Poate că presa ar trebui să verifice și să identifice cine sunt acei autori ai Planului Național de Redresare și Reziliență care au stabilit ca jalon în acest document, transformat în obligație pentru statul român, dezinstituționalizarea a mii de suflete aflate în nevoie.

În concret, prin Ordinul nr. 359/2023, autoritățile centrale au impus un procent de minimum 32% de dezinstituționalizare a persoanelor adulte cu dizabilități aflate în centre rezidențiale publice din România. Acest procent nu apare în niciun document european, nu a fost impus de Comisia Europeană, nu este fundamentat pe analize de impact, nu este justificat prin date oficiale și nu a fost explicat de nicio instituție centrală.

Aplicarea procentului la numărul total de beneficiari instituționalizați indică un impact estimat de aproximativ 2.500-3.000 de persoane, fără ca statul să fi evaluat capacitatea reală a comunităților de a prelua aceste persoane, așa cum opinia publică a fost în măsură să observe în aceste zile.

Mai mult decât atât, pentru încă un număr de aproximativ 2.500 de persoane, statul român are obligația, asumată inexplicabil, tot prin PNRR, de a lua măsuri de dezinstituționalizare, în următorii 4 ani, până în anul 2030. În absența oricărei analize de impact, statul român a stabilit ca un număr de persoane instituționalizate, ignorând realitatea din teren (gradul ridicat de dependență al beneficiarilor, lipsa serviciilor comunitare, absența infrastructurii de sprijin, lipsa personalului specializat, lipsa locuințelor sociale și lipsa îngrijirii la domiciliu) să fie externate din centrele rezidențiale. Prin urmare, DGASPC-urile au fost obligate să reducă numărul de beneficiari, chiar dacă aceștia aveau nevoie de îngrijire permanentă și chiar dacă centrele modernizate puteau oferi sprijin adecvat, respectau standardele de calitate în domeniu și dețineau licență de funcționare.Concomitent cu această măsură, a fost limitată internarea în centrele rezidențiale pentru adulți a persoanelor cu dizabilități care aveau mare nevoie de aceste servicii.

În ultimii ani, statul român a investit fonduri europene și guvernamentale în reabilitarea centrelor rezidențiale, modernizarea infrastructurii, extinderea capacităților, acreditarea și licențierea serviciilor. După aceste investiții, aceleași autorități au decis reducerea capacităților, comasarea sau desființarea unor servicii rezidențiale, blocarea internărilor, limitarea măsurilor de protecție și funcționarea centrelor sub capacitatea pentru care au fost modernizate.

Pentru a îndeplini procentul impus, autoritățile au înființat servicii în care persoanele pot locui maximum 2 ani, după care trebuie 'integrate în comunitate'. În realitate, mulți beneficiari nu au capacitatea de a se descurca singuri, comunitățile nu au servicii de sprijin, nu există îngrijire la domiciliu, nu există asistenți personali, nu există locuințe sociale și nu există suport medical continuu.

Actele normative care au generat această criză au fost elaborate fără consultare reală cu partenerii sociali. Autoritățile au invocat selectiv Convenția ONU, promovând exclusiv dreptul la viață în comunitate, dar ignorând dreptul fundamental al persoanei de a trăi într-un loc sigur, adaptat nevoilor sale - inclusiv într-un serviciu rezidențial. Până în prezent, nici o autoritate centrală nu a putut explica cum a fost calculat procentul de 32%, pe ce date se bazează, cine l-a propus, cine l-a aprobat și cine își asumă responsabilitatea pentru consecințele sale, motive pentru care solicităm public aceste date, dacă ele chiar există.

Federația Columna - SCOR solicită public demisia celor care au generat, aprobat sau menținut aceste erori legislative și corectarea urgentă a cadrului normativ, astfel încât DGASPC-urile să își îndeplinească misiunea de protecție a persoanelor cu nevoi speciale, conform nevoilor reale cu care se confruntă în prezent România.

Criza actuală este rezultatul unor decizii nefundamentate, neconsultate, neexplicate, neasumate, contrare Convenției ONU, incoerente cu investițiile realizate și periculoase pentru persoanele vulnerabile.

România are nevoie de politici publice responsabile, nu de experimente administrative care pun vieți în pericol.

Conchidem prin a spune că este total nedrept să se arunce în 'spinarea' DGASPC-urilor criza prin care trece acum sistemul de asistență socială, inclusiv prin afimații publice de genul ' DGASPC-urile refuză să îngrijească persoanele aflate în situații de vulnerabilitate'.

Pentru situația actuală, prin politicile publice asumate cel puțin în ultimii 10 ani, VINA ESTE EXCLUSIVÃ A STATULUI ROMÂN.

DEPARTAMENTUL DE COMUNICARE AL FEDERAȚIEI COLUMNA-SCOR