Rezervele statului nu pot ascunde eșecul guvernării

Rezervele unei țări nu sunt făcute să ascundă slăbiciunile unei guvernări. Ele există pentru a apăra stabilitatea financiară, pentru a inspira încredere investitorilor, pentru a susține moneda națională și pentru a oferi statului capacitatea de a face față unor șocuri economice.

Rezervele sunt o plasă de siguranță, nu un argument politic și nici un substitut pentru o administrare responsabilă a finanțelor publice.

La 30 iunie 2026, România avea 63,493 miliarde de euro în rezerve valutare și 75,259 miliarde de euro în rezerve internaționale. Privite izolat, aceste cifre pot transmite impresia unei poziții financiare solide. Însă economia nu poate fi analizată printr-un singur indicator. Rezervele trebuie puse în relație cu nivelul datoriei publice, cu deficitul bugetar, cu costul împrumuturilor și cu obligațiile de plată ale statului.

Numai în luna iunie au intrat în rezerve 4,028 miliarde de euro, inclusiv fonduri provenite prin PNRR. În aceeași perioadă, însă, au ieșit 4,586 miliarde de euro, o parte importantă reprezentând plata ratelor și a dobânzilor aferente datoriei publice în valută. Acest schimb permanent de intrări și ieșiri arată o realitate pe care cifrele prezentate separat o pot ascunde, statul funcționează într-o măsură tot mai mare prin refinanțarea datoriei și prin apelul constant la surse externe de finanțare.

Comparația cu anii precedenți este la fel de relevantă. În iunie 2022, rezervele valutare erau de 42,033 miliarde de euro, iar rezervele internaționale de 47,823 miliarde de euro. În iunie 2023, acestea au crescut la 53,417 miliarde, respectiv 59,266 miliarde de euro.

În iunie 2024, rezervele valutare ajunseseră la 64,392 miliarde de euro, iar cele internaționale la 71,641 miliarde de euro. Un an mai târziu, ele scăzuseră la 58,281 miliarde, respectiv 67,627 miliarde de euro. Astăzi, rezervele valutare sunt încă sub nivelul din iunie 2024.

Creșterea rezervelor internaționale totale se explică în mare parte prin evoluția prețului aurului, nu printr-o îmbunătățire a performanței economice. România deține aceeași cantitate de aur - 103,6 tone. Nu s-a cumpărat aur suplimentar. S-a modificat doar valoarea de piață a aceleiași rezerve, de la 7,249 miliarde de euro în iunie 2024, la 9,346 miliarde în iunie 2025 și 11,766 miliarde de euro în iunie 2026.

Aceasta este o diferență esențială. Statul nu este mai performant pentru că aurul s-a scumpit. Bugetul nu este mai sănătos doar pentru că aceeași rezervă valorează mai mult. O reevaluare contabilă nu produce venituri suplimentare și nu reduce deficitul bugetar.

În același timp, în martie 2026, datoria guvernamentală a ajuns la 1.170 miliarde de lei, reprezentând 60,2% din PIB. Tocmai de aceea, rezervele și datoria trebuie analizate împreună. O rezervă consistentă este un element de stabilitate, dar nu poate compensa o datorie aflată pe o traiectorie ascendentă și nici costurile tot mai mari ale finanțării acesteia.

Banca Națională își îndeplinește rolul de administrator al rezervelor internaționale și are obligația de a asigura stabilitatea financiară și monetară. Ea poate explica structura rezervelor, evoluția aurului sau fluxurile valutare. Nu Banca Națională stabilește însă nivelul deficitului bugetar, nu contractează împrumuturile statului și nu decide politica fiscală. Aceste responsabilități aparțin Guvernului și Ministerului Finanțelor.

Indiferent dacă executivul este în plenitudinea mandatului sau în interimat, continuitatea administrării finanțelor publice rămâne o obligație. Interimatul nu șterge deciziile luate anterior și nici nu suspendă răspunderea pentru modul în care au fost gestionate bugetul, cheltuielile și împrumuturile.

România are nevoie de rezerve solide, dar rezervele nu pot înlocui disciplina bugetară. Nu pot înlocui investițiile productive, dezvoltarea industriei, creșterea exporturilor sau o administrație care cheltuiește în limitele resurselor pe care le are. De asemenea, fondurile europene și finanțările din PNRR ar trebui să accelereze dezvoltarea economiei și modernizarea statului, nu să devină un sprijin temporar pentru acoperirea dezechilibrelor bugetare.

Cetățenii au nevoie de o imagine completă, nu doar de cifre prezentate selectiv. Stabilitatea unei economii nu se măsoară exclusiv prin dimensiunea rezervelor internaționale, ci prin capacitatea statului de a-și finanța cheltuielile dintr-o economie competitivă, de a menține datoria sub control și de a nu transfera costul deciziilor de astăzi asupra generațiilor viitoare.

Rezervele internaționale pot apăra România în fața unor crize. Nu pot însă apăra o guvernare care își amână reformele, își finanțează cheltuielile prin datorie și confundă reziliența financiară cu capacitatea de a se împrumuta la nesfârșit.

Raisa Enachi,
Deputat de Vaslui