Pui de papagal Micul Alexandru descoperiți în București și Iași

Puii au fost descoperiți în luna iunie de observatorii Societății Ornitologice Române (SOR) aflați pe teren pentru monitorizarea speciilor de păsări în vederea realizării atlaselor ornitologice urbane. Dacă pentru capitală aceasta reprezintă cea de-a treia cuibărire documentată, pentru Iași este prima dovadă certă a reproducerii cu succes în libertate.

Originar din India și Africa subsahariană, papagalul Micul Alexandru trăiește în regiuni unde temperaturile depășesc frecvent 20°C. Cu toate acestea, specia s-a dovedit surprinzător de rezistentă la clima temperată și chiar la iernile geroase, ceea ce a favorizat înmulțirea excesivă în mai multe țări europene, precum Olanda, Spania și Marea Britanie.

Prezența speciei Micul Alexandru (Alexandrinus krameri) în libertate a fost înregistrată pentru prima oară în 2010, în București, ajungând ca în 2026 să fie semnalați în 14 județe. Informațiile colectate despre această specie, începând cu primele observații și până în 2023 au fost analizate de Dani Drăgan, biolog SOR, și incluse de acesta în articolul științific Status of Rose-ringed Parakeet Psittacula krameri (Scopoli, 1769) (Psittaciformes: Psittaculidae) in Romania, publicat în Acta Zoologica Bulgarica, jurnal de circulație internațională în anul 2024.

Micul Alexandru atinge maturitatea sexuală în jurul vârstei de trei ani și formează perechi pe viață. Sezonul de reproducere începe încă din februarie, când perechile ocupă și pregătesc locurile de cuibărit. Păsările folosesc atât cavități naturale, cât și artificiale, iar femela depune, de regulă, între trei și patru ouă, rareori până la șapte, la sfârșitul lunii februarie sau începutul lunii martie.

Interesant este faptul că papagalii din cele două orașe au ales locuri diferite pentru reproducere. În București, toate cele trei cuibăriri confirmate au avut loc în Parcul Tineretului, în scorburi naturale. În schimb, în Iași, potrivit observațiilor efectuate de către voluntarii coordonați de biologul Mihai Ghilan, păsările au ales să își crească puii în stratul izolator al unei clădiri, demonstrând o capacitate remarcabilă de adaptare la mediul urban.

Specialiștii au putut confirma vârsta exemplarelor pe baza unor caracteristici distinctive. Puii au irisul închis la culoare, spre deosebire de adulți, iar mandibula este roșie, în timp ce la exemplarele mature aceasta devine neagră. Aceste detalii permit identificarea cu certitudine a puilor și, implicit, confirmarea unei cuibăriri reușite.

Descoperirea puilor în prima parte a lunii iunie i-a surprins pe observatori. Potrivit specialiștilor, temperaturile scăzute din timpul iernii și primăvara rece și ploioasă ar fi putut întârzia sezonul de reproducere, comparativ cu înregistrările din 2016 și 2017, când puii au fost observați încă din luna mai.

Dani Drăgan amintește că informațiile privind reproducerea speciei în România sunt încă puține:

'Singurele observații care pot relata cuibărirea cu succes a speciei în România, mai exact pe insula sudică din Parcul Tineretului, sunt din data de 29 mai 2016, când este raportată o pereche care hrănește doi sau poate trei pui. Din imagini, am estimat că puii aveau aproximativ 60 de zile, conform documentației de specialitate. O altă observație a fost făcută în mai 2017, când doi pui au fost fotografiați ieșind din scorbură, tot pe insula din Parcul Tineretului. Am estimat că aveau aproximativ 50-60 de zile. Arborii folosiți pentru cuibărit erau plopi uscați, înalți de aproximativ 8 m. Nu putem spune cu siguranță câți dintre indivizii observați în București provin din captivitate și câți din reproducerea cu succes în libertate.'

Concluzii

Deși prima semnalare a unui grup de Alexandrinus krameri în România a fost în anul 2010, de atunci și până în prezent populația speciei nu a crescut spectaculos și iar numărul de exemplare a suferit fluctuații. Comparativ cu multe orașe din Europa, unde există populații mari, de mii de indivizi ai acestei specii și unde impactul asupra mediului și activităților antropice este semnificativ, în Romania putem spune că atât populația, cât și impactul sunt aproape inexistente. Este posibil ca în viitor să fie nevoie să se intervină pentru a controla populația și, mai ales, pentru a elimina specia din faună, însă, până atunci este nevoie să înțelegem mai bine preferințele ecologice și comportamentul speciei în orașele din România printr-o monitorizare constantă în zonele în care este semnalată.

Este de înțeles faptul că mulți iubitori de natură nu sunt de acord cu intervenții asupra acestei păsări viu colorate și carismatice, însă de multe ori aceștia nu cunosc consecințele pe care le pot avea speciile invazive asupra biodiversității native. Spre exemplu, dacă am vedea acești papagali în același mod în care mulți oameni văd prezența stolurilor de porumbei, am putea conștientiza riscul potențial pe care îl presupune existența în libertate a papagalilor Micul Alexandru, pentru că la acel nivel se poate ajunge și, indiferent de cât de frumoasă este specia, problemele pe care le generează sunt atât asupra biodiversității, cât și asupra cetățenilor din orașe. Comparativ cu porumbeii, papagalii au un cioc foarte puternic și simt mereu nevoia de a ciuguli lucruri precum cabluri, antene, materiale plastice de la autoturisme, izolațiile clădirilor și altele. În funcție de locul în care cuibăresc, pot distruge izolațiile clădirilor. Sau obiceiul de a cuibări în scorburi naturale poate limita cuibăritul multor specii native cum sunt pițigoiul mare, pițigoiul albastru, țicleanul, codroșul de pădure, ciușul, reducând semnificativ populațiile acestora din mediul urban.

Confirmarea reproducerii speciei în două dintre cele mai mari orașe ale țării evidențiază importanța monitorizării sistematice a păsărilor din mediul urban. Astfel de observații, realizate în cadrul proiectelor de monitorizare a avifaunei, oferă informații esențiale despre modul în care speciile se adaptează la orașe și despre schimbările care au loc în ecosistemele urbane. Fiecare nouă înregistrare contribuie la o mai bună înțelegere a dinamicii populațiilor de păsări și ajută specialiștii să urmărească evoluția unor specii aflate în expansiune.