Tricolorul, legământul care ne unește dincolo de generații

Astăzi sărbătorim Drapelul Național al României, simbolul care, de aproape două secole, însoțește istoria, demnitatea și identitatea poporului român. Albastrul, galbenul și roșul nu sunt doar trei culori așezate pe un steag; ele poartă în ele memoria unei națiuni, curajul celor care au luptat pentru libertate și speranța generațiilor care au crezut într-o Românie unită și demnă.

Ziua Drapelului Național a fost instituită prin Legea nr. 96/1998 și este celebrată la 26 iunie, data la care, în anul 1848, Guvernul provizoriu al Țării Românești a proclamat Tricolorul drept steag național al românilor. Istoria Tricolorului începe însă mai devreme. În anul 1834, domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a obținut dreptul ca oastea și corăbiile comerciale românești să poarte culorile naționale. Într-o perioadă dominată de imperii, un steag însemna mai mult decât un simbol, însemna afirmarea unei identități și a dreptului unui popor de a exista.

În timpul Revoluției de la 1848, Tricolorul a fost ridicat la București, Islaz și Blaj. Pe el stătea scris 'Dreptate, Frăție', crezul unei generații care a avut curajul să ceară libertate, drepturi și recunoașterea românilor ca națiune. După înfrângerea Revoluției, Tricolorul nu a dispărut, a rămas în sufletele românilor, în case, în școli, în cântece și în speranța unirii. L-a însoțit pe Alexandru Ioan Cuza la înfăptuirea Unirii Principatelor, în 1859, iar în timpul domniei lui Carol I a devenit steagul statului român modern, în forma pe care o cunoaștem și astăzi: albastru lângă lance, galben la mijloc și roșu spre margine. Sub acest Drapel, armata română a luptat pentru Independența României în 1877, la Grivița, Plevna și Rahova. Tot sub el, soldații români au apărat ființa națională în Primul Război Mondial, la Mărăști, Mărășești și Oituz, iar în 1918 Tricolorul a devenit simbolul Marii Uniri și al României întregite.

În cel de-Al Doilea Război Mondial, Tricolorul a mers din nou alături de militarii români. De aceea, atunci când privim Drapelul Național, trebuie să ne gândim și la cei care au depus jurământ sub el, au luptat pentru țară și, uneori, s-au întors acasă înveliți în culorile pe care le-au apărat. Au existat și vremuri în care regimul comunist a încercat să-l transforme într-un simbol al puterii politice, adăugând în centrul său stema regimului. Însă în decembrie 1989, românii au decupat acea stemă, iar Drapelul cu gaură a devenit imaginea libertății recâștigate. Pentru mulți dintre cei care l-au purtat atunci în stradă, Tricolorul a fost ultimul simbol pe care l-au ținut în mâini.

După căderea dictaturii, Drapelul României și-a recăpătat forma firească, consacrată prin Constituția din 1991, iar din 1998, ziua de 26 iunie este dedicată în mod oficial cinstirii sale.

Astăzi, când privim Tricolorul, nu vedem doar un simbol al statului. Vedem aproape două secole de istorie, de sacrificii și de speranță, vedem generații întregi care au crezut că România merită apărată, construită și iubită. Ziua Drapelului Național este o invitație la recunoștință și responsabilitate. Respectul pentru Tricolor nu se măsoară doar în ceremonii sau în cuvinte rostite la sărbători, ci în grija pe care o avem față de țară, față de comunitățile noastre și față de oamenii alături de care construim viitorul. Tricolorul ne amintește că suntem diferiți prin profesii, convingeri și locurile în care trăim, dar uniți prin aceeași istorie și aceeași datorie de a lăsa României un viitor mai bun.

Albastrul, galbenul și roșul rămân culorile sub care românii și-au apărat numele, țara și dreptul de a rămâne ei înșiși. La mulți ani Drapelului Național! La mulți ani, România!

Deputat UPR de Vaslui
Raisa Enachi