IA ROMÂNEASCÃ SAU TRADIȚIA NOASTRÃ ÎN CULORI

Dacă privim cu atenție Columna lui Traian, veți vedea femei dace care purtau cămăși simple, apropiate de structura iei de astăzi. Cu alte cuvinte, ia noastră românească spune o poveste tainică despre credință, trăinicie și statornicie. Măiestria cu care fetele și femeile coseau iile nu era întrecută decât de răbdarea cu care o făceau. Cu fiecare formă și linie cusută se spunea o poveste. O poveste despre iubire, despre credință, așteptare și speranță. Liniile acestor ii aveau fiecare o simbolistică, transmiteau un mesaj pentru zona și comunitatea din care făcea parte persoana respectivă. Prin însăși materialele folosite, cu firul tors fin la fuior, cu o grijă deosebită, se vedea respectul pe care străbunii noștri îl ofereau acestui veșmânt. La cele mai importante evenimente de viață (nuntă, botez,etc) alături de cămașa purtată de bărbați, ia nu era lipsită și era purtată cu mândrie.

Dar cel mai important lucru este că, pe ea era încrustată însăți spiritualitatea poporului român. Fiecare motiv, fiecare culoare, simbol era desprins din lumea magică a credințelor populare, impunea respect și întărea credința. Motivele erau cusute acolo pentru protecție spirituală și pentru perpetuarea credinței dincolo de linia vizibilului.

De la geto-daci, această măiestrie de a coase cele mai frumoase ii s-a păstrat până în zilele noastre și a fost nu doar un proces de îndemânare artistică, dar și un prilej de a aduna oamenii împreună și de a le da un scop comun. Așa încât putem spune cu siguranța că ia este însuși sufletul poporului român, îndemnul la unitate, credință și statornicie.

DEPUTAT S.O.S. ROMÂNIA Circumscripția nr.43
Andreea Petronela Cîmpianu