Ia - sufletul cusut al neamului

Ia nu e doar o cămașă. E o rugăciune cusută în pânză albă, curată ca lumina de duminică.

E mâna bunicii care, la lumina lămpii, petrecea acul prin pânză ca printr-o poveste fără cuvinte. Fiecare împunsătură - o bătaie de inimă.

Fiecare motiv - un gând lăsat moștenire, ca să nu uităm niciodată cine suntem și de unde venim.

Pe pânza albă înfloresc rândurile de roșu, negru și albastru. Roșul - sângele și viața. Negrul - pământul care ne ține de veacuri. Albastrul - cerul spre care neamul acesta și-a ridicat mereu privirea. Sunt culorile unui popor care a știut să scoată frumusețe chiar și din durere.

În semnele ei stau ascunse coduri vechi de mii de ani: pomul vieții care urcă spre înalt, ramurile, florile, semnele care alungă răul și cheamă rodul. Femeile noastre nu coseau doar haine - coseau ocrotire, credință și dragoste. Coseau, fără să știe, însăși ființa noastră.

Ia a trecut hotare și veacuri. A îmbrăcat deopotrivă țărănci și regine - pe Regina Maria, care a purtat-o cu mândrie în fața întregii lumi. L-a fermecat și pe Matisse, care a pictat 'La Blouse Roumaine' și a arătat tuturor sufletul unui neam, prins în câteva fire de ață.

Iar astăzi, când o îmbrăcăm, nu purtăm doar o cămașă frumoasă.

Purtăm pe umeri toate bunicile și străbunicile noastre.

Purtăm satul, dorul, cântecul și glia. Purtăm România întreagă, cusută cu mâinile celor care nu mai sunt, dar care, prin fiecare fir, trăiesc încă în noi.

Cât timp se va mai coase o ie, cât timp o fată va mai îmbrăca peste inimă această minune albă - neamul acesta nu va pieri.

La mulți ani, ie! La mulți ani, Românie!

DEPUTAT S.O.S. ROMÂNIA Circumscripția nr. 37 - TIMIȘ
Baș Ana-Marcela