Ce vor angajații din sănătate?

O consultare publică desfășurată la nivel național, la care au răspuns 3.290 de angajați din sectorul public de sănătate arată un consens clar: reforma salarizării este acceptată doar dacă protejează veniturile reale, recunoaște munca grea și diferențiază pe specialități. Altfel, 6 din 10 angajați iau în calcul plecarea din sistemul public.

Federația 'Solidaritatea Sanitară' din România a consultat angajații din sănătate cu privire la proiectul noii legi a salarizării. La consultarea online, desfășurată în perioada 9-15 iunie 2026, au răspuns 3.290 de angajați din 41 de județe și din București.

Prelucrarea datelor a fost realizată în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare Socială 'Solidaritatea' (CCDSS). Rezultatele oferă, pentru prima dată în această dezbatere, o imagine măsurabilă a ceea ce așteaptă personalul medical și nemedical de la reformă și a riscurilor pe care le percepe.

Răspunsul angajaților, în cifre

Pe toate temele importante, pozițiile sunt convergente la medici, asistenți, personal auxiliar și personal nemedical/TESA. Patru condiții apar constant, în blocuri diferite ale chestionarului:

- Protejarea venitului total aflat în plată. 93,9% susțin că niciun angajat în activitate nu ar trebui să piardă din venit (non-regres), iar opțiunea dominantă este protejarea întregului venit lunar, nu doar a salariului de bază.

- Indexarea salariilor cu inflația. 90,6% cer ca valoarea de referință să fie actualizată periodic cu inflația; 74,8% consideră acceptabilă o creștere reală de cel puțin 10%.

- Recunoașterea muncii atipice. 88,6% cer plata distinctă a muncii de noapte, 87,5% majorarea cu 100% pentru weekend și sărbători, iar 82,4% menținerea sau creșterea sporului de tură. 79,1% spun că disponibilitatea de a lucra în ture, nopți și zile libere ar scădea dacă aceste drepturi sunt reduse.

- Diferențierea justificată, nu uniformizarea. 82,1% cer menținerea diferențelor între specialități și locuri de muncă, 72,7% coeficienți diferiți pe specialități, iar 76,9% un mecanism pentru specialitățile cu deficit sever de personal.

Plafonul de 20% pe sporuri este respins sau acceptat doar condiționat de 85,1% dintre respondenți. Iar semnalul cel mai grav privește retenția: 61,3% iau în calcul plecarea din sistemul public dacă proiectul nu este corectat, riscul fiind cel mai ridicat în rândul angajaților tineri - exact segmentul de care depinde înlocuirea generațională a personalului.

Angajații din sănătate nu cer blocarea reformei, ci o reformă corectă. Ei acceptă nevoia unei noi legi a salarizării, dar resping o lege care ar putea diminua veniturile aflate în plată, ar reduce recompensele pentru risc, ture, noapte, weekenduri și gărzi sau ar aplatiza ierarhiile profesionale fără explicații transparente.

Ce ar trebui modificat sau completat în proiect

Pornind de la pozițiile exprimate de angajați, Federația 'Solidaritatea Sanitară' solicită Guvernului corectarea proiectului pe următoarele direcții:

- Garantarea venitului total, nu doar a salariului de bază. O protecție limitată la salariul de bază este percepută ca insuficientă dacă sporurile, gărzile și drepturile pentru program atipic scad. Impactul reformei trebuie prezentat transparent, pe venitul total, pe categorii și pe tipuri de program.

- Plata corectă a muncii atipice și a gărzilor. Turele, munca de noapte, weekendul, sărbătorile și gărzile asigură continuitatea asistenței medicale și nu pot fi reduse fără efecte operaționale. Plata gărzilor la tarif orar majorat cu doar 10% nu reflectă efortul real.

- Menținerea și actualizarea drepturilor pentru condiții de muncă, prin raportare la salariul de bază în plată.

- Diferențierea pe specialități. Absența diferențierii pe specialități este principala lacună a proiectului. Diferențierea coeficienților în funcție de specialitate, risc, responsabilitate și tipul unității este cerută de angajați (plasată pe primul loc între ajustări de 54% dintre cei care au ierarhizat) și este, totodată, recomandată în analizele tehnice de fundamentare a reformei.

- Corectarea plafonului de 20%. Plafonul generează inechități între categorii expuse acelorași condiții. El trebuie însoțit de exceptarea drepturilor specifice sănătății sau de includerea transparentă a unor sporuri în salariul de bază, cu menținerea unor minime garantate.

- Includerea personalului nemedical și TESA în logica salarizării specifică sănătății.

- Tratarea retenției ca risc de politică publică. Intenția ridicată de plecare, mai ales la tineri, impune o evaluare a efectului proiectului asupra deficitului de personal, pe specialități și pe unitățile cu program de continuitate.

Datele arată că munca atipică este una dintre liniile de fractură ale proiectului. 82,4% susțin menținerea sau majorarea sporului de tură, 88,6% susțin recompensarea distinctă a muncii de noapte, iar 87,5% aleg majorarea cu 100% pentru munca desfășurată în zilele de repaus săptămânal și sărbători legale. În cazul gărzilor desfășurate în zile libere sau sărbători legale, 85,4% dintre respondenții relevanți aleg suplimentarea cu 100%.

Sporurile pentru condiții de muncă nu sunt percepute ca privilegii, ci ca mecanisme de adecvare a recompensei la realitatea muncii. 88,3% susțin introducerea în lege a unor niveluri minime garantate ale sporurilor, iar 85,1% resping plafonul de 20% sau îl acceptă doar condiționat. Mesajul este simplu: plafonul nu poate fi aplicat mecanic într-un sector în care expunerea la risc, continuitatea și responsabilitatea pentru pacient sunt structurale.

Comparatorul salariilor a avut rol de instrument de orientare a răspunsurilor. Dintre respondenții care au ajuns la blocul de impact, 49,7% declară că l-au utilizat; dintre utilizatori, 37,3% au indicat o scădere a venitului, 29,3% o creștere, 27,6% aproximativ același nivel, iar 5,7% nu au putut interpreta rezultatul. FSSR solicită ca decidenții să publice simulări complete, pe funcții și situații reprezentative, înainte de adoptarea legii.

Răspunsurile deschise dau greutate umană cifrelor. Angajații vorbesc despre salarii care să acopere inflația, sporuri și gărzi plătite la salariul aflat în plată, echitate între profesii, recunoașterea muncii asistenților, infirmierelor, brancardierilor, îngrijitoarelor și personalului TESA, precum și despre riscul ca pacienții să fie afectați dacă personalul pleacă sau este demotivat.

Formulări recurente, redate anonimizat, sunt:

'Salarizarea trebuie tratată ca investiție în siguranța actului medical, nu ca simplă cheltuială',

'Să se plătească sporurile și gărzile la salariul aflat în plată',

'Sistemul nu poate funcționa fără oameni motivați și respectați',

'Cum vor fi îngrijiți pacienții când personalul medical este preocupat de grija zilei de mâine?'.

Consultarea indică și un risc sistemic: 61,3% dintre respondenții care au răspuns la itemul de retenție consideră probabilă sau foarte probabilă plecarea din sistemul public dacă proiectul legii nu este corectat. În eșantionul ponderat pe structură profesională, valoarea este chiar mai mare, 63,3%. Pentru FSSR, aceasta confirmă că salarizarea în sănătate trebuie tratată ca politică de retenție, nu ca exercițiu contabil.

Poziția Federației 'Solidaritatea Sanitară' din România

Rezultatele consultării confirmă, în cifre, direcțiile pe care FSSR le susține în propunerile transmise Guvernului (27 mai, 2, 8 și 17 iunie 2026). FSSR atrage atenția că tiparul 'salarii afișate mai mari, drepturi efective mai mici', semnalat de analizele proprii încă din 2017 și confirmat ulterior, riscă să se repete dacă protecția venitului total, recunoașterea muncii atipice și diferențierea pe specialități nu sunt asigurate prin lege.

FSSR solicită modificarea proiectului legii salarizării înainte de adoptare, astfel încât forma finală să includă garanții reale de non-regres salarial, indexarea valorii de referință, protecția sporurilor și a drepturilor pentru program atipic, plata corectă a gărzilor, diferențieri justificate între specialități și locuri de muncă, includerea personalului TESA și nemedical, precum și mecanisme transparente de evaluare și contestare a poziționării funcțiilor.

Mesajul FSSR

'Angajații confirmă, în date, ceea ce susținem de ani de zile: o reformă corectă protejează venitul real, recunoaște munca grea și diferențiază riscul. Cerem Guvernului să corecteze proiectul înainte de adoptare, în acord cu pozițiile exprimate de personalul din sănătate.'

Ce vor angajații din sănătate?

Vor o lege care să nu le ia din venituri, să nu le ignore riscurile, să nu le simplifice munca până la o formulă contabilă și să nu pună în pericol retenția personalului. Vor o salarizare corectă, transparentă și sigură. Iar consultarea publică arată că acest mesaj este majoritar, coerent și robust.

Comitetul Director

*

Anexă. Metodologie și rezultate pe scurt

Anexa sintetizează metodologia și principalele rezultate ale consultării publice. Este concepută ca material de sprijin pentru prezentarea publică a datelor. Cifrele sunt rotunjite la o zecimală, iar procentele se raportează la respondenții cu răspuns valid pentru fiecare item.

1. Metodologie

Consultarea a fost inițiată de Federația 'Solidaritatea Sanitară' din România, iar analiza a fost realizată în cadrul Centrului de Cercetare și Dezvoltare Socială 'Solidaritatea' (CCDSS). Datele provin dintr-un chestionar online, autoadministrat, completat de 3.290 de angajați din sănătate în perioada 9-15 iunie 2026. Toți respondenții au confirmat că sunt vizați de reglementările salariale analizate. Participarea a fost voluntară și auto-selectată. Prin urmare, rezultatele descriu pozițiile respondenților, nu parametri ai întregii populații, și nu constituie un sondaj probabilistic la nivel național.

Eșantionul este predominant feminin (82,0%), cu vechime ridicată (60,0% peste 20 de ani) și o expunere mare la program atipic (doar 31,1% lucrează exclusiv în program de zi). Pe categorii, au răspuns 1.829 de asistenți, 848 de medici, 461 de persoane din alt personal medico-sanitar și 152 din personal nemedical/TESA, din 42 de unități administrativ-teritoriale. Întrucât medicii sunt suprareprezentați față de structura națională, indicatorii principali au fost recalculați și prin ponderare de post-stratificare la structura profesională a 362 de spitale publice.

Convenții: 'acord' reunește 'acord total' și 'acord parțial'; 'probabil' reunește 'foarte probabil' și 'probabil'. Din cauza logicii de ramificare a chestionarului, fiecare indicator este raportat la baza sa efectivă, care variază între 3.290 (întrebări inițiale) și 2.073 (blocul de retenție); rezultatele pe sub-baze mici (de exemplu, personalul nemedical/TESA, 116 răspunsuri) sunt prezentate ca semnal, nu ca estimare definitivă.

Eșantionul este unul de consultare voluntară, nu un eșantion probabilistic. Pentru verificarea robusteții concluziilor a fost construit și un eșantion ponderat pe structură profesională, folosind ca reper baza de date cu spitalele publice deținută de CCDSS.

Ponderarea corectează parțial supra- sau subreprezentarea unor grupuri profesionale, dar nu transformă datele într-un sondaj național probabilistic. Concluziile trebuie citite ca expresie a pozițiilor respondenților și ca semnal de acceptabilitate socială a opțiunilor legislative analizate.

Element metodologic - Descriere sintetică

Bază analizată - 3.290 răspunsuri valide; chestionar online; date anonime.

Perioadă - iunie 2026; consultare desfășurată în contextul Conferinței 'Salarizarea în Sănătate'.

Reponderare - corecție pe structură profesională, raportată la baza spitalelor publice din 05.03.2026.

Limite - participare voluntară, baze diferite pe itemi, date auto-raportate, imposibilitatea calculării unei marje de eroare probabilistice.

2. Rezultate esențiale și implicații pentru modificarea proiectului

Rezultatele pot fi sintetizate în șapte direcții de modificare sau completare a proiectului legii salarizării:

1. Protecția explicită a venitului salarial total aflat în plată.

2. Indexarea valorii de referință cu inflația și asigurarea unei creșteri reale, nu doar nominale.

3. Menținerea rolului sporurilor pentru condiții de muncă, cu niveluri minime garantate și cu evitarea aplicării mecanice a plafonului de 20% în sănătate.

4. Plata corectă a programului atipic: ture, noapte, weekenduri, sărbători legale și gărzi.

5. Păstrarea diferențierilor legitime între specialități, compartimente, riscuri și tipuri de unități.

6. Includerea personalului nemedical și TESA în logica specifică sănătății, atunci când activitatea se desfășoară în unități sanitare și în condiții similare.

7. Transparența evaluării analitice a funcțiilor și existența unui mecanism real de contestare și revizuire.

Compararea răspunsurilor neponderate cu eșantionul ponderat nu modifică direcția concluziilor. Pentru principalele teme, diferențele sunt mici: non-regresul venitului total rămâne peste 92%, indexarea cu inflația rămâne aproape de 90%, respingerea sau acceptarea doar condiționată a plafonului de 20% rămâne peste 83%, iar riscul de plecare din sistemul public crește ușor în eșantionul ponderat, până la 63,3%.

Punctele de consens

Pe toate temele importante, pozițiile sunt similare între grupurile profesionale (consens transversal).

- Protecția veniturilor: non-regres 93,9%; indexare cu inflația 90,6%; protecția întregului venit lunar 63,4%; creștere reală de cel puțin 10%: 74,8%.

- Munca atipică: spor de tură menținut/crescut 82,4%; muncă de noapte distinct 88,6%; +100% weekend/sărbători 87,5%; disponibilitatea scade dacă tarifele scad: 79,1%. Pentru garda la domiciliu, valoarea modală considerată corectă este 40% din tariful orar.

- Sporuri și plafonul de 20%: minime garantate la sporuri 88,3%; același procent pentru aceleași condiții 90,3%; plafon respins sau acceptat condiționat 85,1%.

- Ierarhie și specialități: menținerea diferențelor între specialități 82,1%; coeficienți diferiți pe specialități 72,7%; mecanism pentru deficit sever 76,9%; ajustarea coeficienților dacă raportul 1:8 rămâne: 59,5%.

- Retenție: risc de plecare din unitate 59,0%; din sistemul public 61,3%; factorii principali pentru a rămâne: creșterea generală a veniturilor (36,5%) și plata corectă a sporurilor, gărzilor și turelor (34,0%).

- Prioritate: între ajustările propuse, respondenții plasează cel mai frecvent pe primul loc diferențierea salariilor de bază pe specialități (54% dintre cei care au ierarhizat).

Răspunsurile deschise

Răspunsurile deschise confirmă datele cantitative. Ele formulează aceeași preocupare în limbaj direct: salariații cer o lege serioasă, testată înainte de aplicare, care să nu repete inechitățile vechii legi; cer sporuri și gărzi plătite la salariul real; cer recunoașterea muncii din bloc operator, ATI, psihiatrie, ambulanță, UPU, camere de gardă și alte locuri cu risc; cer să nu fie uitate categoriile auxiliare, infirmierele, îngrijitoarele, brancardierii, registratorii și personalul TESA. În aceste mesaje, salarizarea este legată direct de siguranța pacientului, de retenție și de funcționarea serviciului public de sănătate.

Indicator - Bază - Toate răspunsurile - Eșantion ponderat

Non-regresul venitului salarial total - 3.084/3.284 - 93,9% - 92,6%

Indexarea valorii de referință cu inflația - 2.982/3.290 - 90,6% - 89,8%

Spor de tură menținut/majorat - 2.285/2.774 - 82,4% - 83,2%

Munca de noapte recompensată distinct - 2.459/2.774 - 88,6% - 87,4%

Plafon 20% respins sau acceptat condiționat - 2.135/2.510 - 85,1% - 83,7%

Coeficienți diferiți pe specialitate/compartiment - 1.626/2.236 - 72,7% - 71,0%

Risc de plecare din sistemul public - 1.270/2.073 - 61,3% - 63,3%

Semnalul de retenție, pe grupe de vârstă

Intenția de plecare nu este distribuită uniform: este semnificativ mai mare la respondenții tineri și scade pe măsură ce vârsta crește (corelație de rang Spearman p = -0,251; p < 0,001). La grupa 25-34 de ani, circa 86% consideră probabilă plecarea din sistem; la 55-64 de ani, ponderea scade la circa 51%. Riscul nu diferă semnificativ statistic între grupurile profesionale, fiind transversal.

Limite

Eșantionul nu este probabilistic, ci rezultatul auto-selecției participanților, recrutați prin canale profesionale și sindicale. Este probabil ca el să supra-reprezinte angajații mai implicați sau mai afectați de proiect. Datele sunt transversale (asocierile sunt corelații, nu relații de cauzalitate), iar indicatorii de retenție măsoară intenții declarate, nu comportamente efective. Rezultatele descriu pozițiile populației de respondenți și au valoare de semnal pentru decident, nu de estimare populațională cu marjă de eroare în sens statistic strict.

Autor
Director CCDSS
Prof. univ. dr. Rotilă Viorel