Demnitatea muncii și protejarea nivelului de trai, adevăratele mize sociale ale României de astăzi

Există momente în viața unei societăți în care politica trebuie să aleagă foarte clar de partea cui se află. De partea cifrelor reci, a austerității fără discernământ și a teoriilor economice rupte de realitate sau de partea oamenilor care muncesc, a pensionarilor care au construit această țară și a tinerilor care încearcă să își construiască un viitor decent în România.

Astăzi, România traversează exact un asemenea moment.

În ultimii ani, românii au resimțit poate mai puternic ca oricând presiunea costului vieții. Facturile au crescut, prețurile alimentelor s-au majorat constant, creditele au devenit mai greu de suportat, iar nesiguranța economică a afectat milioane de familii.

În spatele statisticilor se află oameni reali: părinți care își calculează fiecare cheltuială până la ultimul leu, pensionari care aleg între medicamente și utilități, tineri care muncesc mult și simt că stabilitatea rămâne tot mai greu de atins.

În astfel de vremuri, statul nu are voie să fie absent. Iar politica nu are dreptul să ignore realitatea socială.

Partidul Social Democrat a susținut întotdeauna un principiu simplu și profund corect: dezvoltarea economică trebuie să producă bunăstare pentru cât mai mulți oameni, nu privilegii pentru câțiva. De aceea, PSD a insistat constant pentru protejarea puterii de cumpărare, creșterea salariului minim, majorarea pensiilor și susținerea măsurilor de sprijin destinate categoriilor vulnerabile.

Creșterea salariului minim nu este, așa cum încearcă unii să sugereze, o concesie populistă, ci o acțiune de demnitate socială și de normalitate europeană. Într-o economie în care productivitatea crește, iar costurile vieții se majorează constant, oamenii care muncesc cinstit trebuie să poată trăi decent din salariul lor. România nu poate rămâne captivă modelului unei țări cu forță de muncă ieftină și cu milioane de cetățeni care muncesc pe brânci, dar trăiesc la limita vulnerabilității.

În același timp, PSD a sprijinit permanent ideea solidarității sociale. Nu putem construi o societate echilibrată dacă între dezvoltarea economică și realitatea de zi cu zi a oamenilor există o prăpastie tot mai mare. Tocmai de aceea, social-democrații au promovat pachete de sprijin pentru pensionari, familiile cu venituri mici și persoanele afectate de creșterea accelerată a costului vieții.

Ca parlamentar, am înțeles întotdeauna că nesiguranța economică produce nu doar dificultăți materiale, ci și efecte profunde asupra sănătății fizice și emoționale a oamenilor. Stresul social, lipsa predictibilității și teama pentru ziua de mâine afectează familii întregi, iar această realitate nu poate fi ignorată de niciun guvern responsabil.

România are nevoie de echilibru. Avem nevoie de investiții, de stabilitate economică și de reforme administrative inteligente. Dar mai avem nevoie, în egală măsură, de protejarea coeziunii sociale. Nu putem cere sacrificii permanente exact celor care au cel mai puțin. Nu putem construi performanță economică pe insecuritate socială și pe degradarea nivelului de trai.

În ultima perioadă, consider că mult prea des discursul public a încercat să transforme solidaritatea într-o povară și protecția socială într-un defect. Eu cred însă exact contrariul. O societate puternică este aceea care își protejează oamenii vulnerabili, respectă munca și oferă fiecărui cetățean șansa unei vieți decente.

Aceasta este și miza reală a politicii: nu doar administrarea unor bugete, ci apărarea demnității umane.

Partidul Social Democrat trebuie să rămână vocea echilibrului social, a responsabilității și a grijii față de oameni. Pentru că România nu poate merge înainte lăsând milioane de cetățeni în urmă.

Iar adevărata modernizare a statului român nu reprezintă doar cifre pozitive în rapoartele economice, ci înseamnă ca oamenii să simtă concret că trăiesc mai bine, că sunt respectați și că viitorul lor contează.

Deputat PSD București,
RODICA NASSAR