42,5 milioane de euro pentru demolarea barajelor, cine decide și ce pierde România?

Barajele, acumulările și pragurile au un rol esențial în gestionarea resurselor de apă, producția de energie, susținerea agriculturii și protecția localităților împotriva fenomenelor extreme.

În ultimii ani, la nivel european, eliminarea barajelor și a altor obstacole de pe râuri a cunoscut o creștere accelerată. Potrivit datelor prezentate de organizațiile implicate, numai în anul 2025 au fost eliminate peste 600 de bariere fluviale, fiind reconectați peste 3.700 de kilometri de râuri. În același timp, Uniunea Europeană și-a propus restaurarea a 25.000 de kilometri de râuri cu curgere liberă până în anul 2030.

Bugetele alocate pentru aceste proiecte sunt considerabile. Un program european dedicat eliminării barierelor de pe cursurile de apă a fost lansat cu un buget de 42,5 milioane de euro pentru o perioadă de șase ani, iar finanțarea totală indicată pentru intervalul 2021-2027 ajunge la aproximativ 50 de milioane de dolari.

În condițiile unor asemenea sume, fiecare proiect trebuie analizat individual, cu prezentarea clară a amplasamentului, rolului, avizelor și efectelor asupra comunităților locale. Nu poate exista o abordare care să pună în aceeași categorie un prag degradat și abandonat, fără utilitate practică, și o lucrare care asigură apă pentru populație, irigații pentru agricultură sau producție de energie.

România apare deja în astfel de programe. Sunt menționate lucrări pregătitoare pentru îndepărtarea a 16 bariere pe râul Dejani, eliminarea unor praguri de beton de pe râul Vâlsan, un proiect privind barajul Cătălina de pe râul Lăpuș, precum și un proiect pe Valea Rea, prezentat drept viitor amplasament pentru demolarea unui baraj vechi din lemn.

Susțin protecția mediului, refacerea ecosistemelor și evaluarea construcțiilor abandonate, degradate sau lipsite de utilitate. Însă diferența dintre un obstacol minor, ieșit din uz, și o infrastructură cu rol strategic trebuie făcută clar și fără echivoc. Baraje precum Vidraru reprezintă investiții majore în siguranța energetică și în gestionarea resurselor de apă. O asemenea infrastructură nu poate fi analizată după aceleași criterii aplicate unui prag vechi amplasat pe un curs de apă secundar.

România are numeroase localități expuse riscului de inundații, zone agricole care depind de acumulările de apă, perioade tot mai frecvente de secetă și un sistem energetic care nu poate fi slăbit fără explicații publice, studii tehnice riguroase și avizele instituțiilor competente ale statului român.

În acest context, am inițiat PL-x nr. 54/2026, propunerea legislativă pentru completarea Ordonanței Guvernului nr. 26/2000 privind asociațiile și fundațiile, aprobată prin Legea nr. 246/2005. Demersul vizează situațiile în care organizații private beneficiază de finanțări consistente și susțin proiecte cu impact asupra resurselor strategice ale României.

Consider că, în asemenea cazuri, finanțarea trebuie să fie complet transparentă și accesibilă publicului: suma primită, sursa fondurilor și scopul pentru care acestea au fost acordate trebuie cunoscute și asumate public.

Există numeroase organizații care își desfășoară activitatea în mod profesionist și transparent. Tocmai de aceea, finanțările trebuie să fie vizibile și verificabile, mai ales atunci când proiectele propuse vizează resurse fundamentale precum apa, energia, infrastructura critică și siguranța comunităților.

Protecția mediului trebuie realizată pe baza unor date complete, cu finanțări la vedere și cu responsabilitate asumată. Nicio lucrare care contribuie la rezervele de apă, producția de energie sau protecția localităților nu poate fi demolată fără documentație publică, fără transparență privind sursa finanțării și fără o evaluare clară a costurilor și pierderilor pe care o asemenea decizie le-ar putea genera pentru România.

Raisa Enachi,
Deputat de Vaslui

15 iunie 2026