Aproape 2 trilioane de euro pentru viitorul buget al Uniunii Europene

Viitorul buget al Uniunii Europene pentru perioada 2028 - 2034 este estimat la 1,8 trilioane de euro, iar împreună cu sumele care trebuie rambursate pentru împrumuturile făcute în timpul pandemiei se apropie de 2 trilioane de euro. Față de actualul buget, care reprezintă aproximativ 1,1% din PIB-ul cumulat al statelor membre, noua propunere ajunge la 1,26% din venitul național brut al Uniunii.

Bugetul crește, însă pentru România întrebarea esențială rămâne aceeași: ce rămâne pentru fermieri, pentru sate, pentru județele care încă așteaptă drumuri, apă, canalizare, școli renovate, spitale funcționale și investiții care să se vadă în viața de zi cu zi a oamenilor?

Într-un buget european mai mare, fondurile pentru coeziune, agricultură și pescuit ar urma să scadă în termeni reali. Cu alte cuvinte, se vor strânge mai mulți bani la nivel european, dar se va reduce tocmai componenta care ajută statele mai puțin dezvoltate să recupereze decalajele față de cele bogate.

România se află alături de alte 15 state europene, printre care Italia, Spania, Polonia, Bulgaria, Croația, Cehia, Grecia, Ungaria, Portugalia, Slovacia și Slovenia, care cer ferm ca fondurile pentru coeziune, agricultură și pescuit să nu fie diminuate. În cealaltă tabără se află nouă state contributoare nete, între care Germania, Franța, Olanda, Austria, Suedia, Danemarca și Finlanda, care susțin un buget mai restrâns și reduceri inclusiv la subvențiile agricole și fondurile destinate regiunilor mai sărace.

Pentru România, această negociere nu este una abstractă și nici o simplă dispută tehnică între capitale europene. Ea înseamnă sate fără apă și canalizare, comune în care oamenii merg încă prin noroi, ferme mici care se luptă să supraviețuiască de la un an la altul, drumuri județene începute și abandonate, școli reparate pe bucăți și spitale în care fiecare investiție este amânată până devine urgență.

Cei care vor merge la Bruxelles pentru a negocia în numele României trebuie să spună clar și fără echivoc că agricultura și coeziunea nu pot deveni banii de sacrificiu ai Europei. Pentru România, aceste fonduri înseamnă dezvoltare reală, șanse egale și investiții fără de care diferențele dintre regiuni se vor adânci.

Mai există un aspect care nu poate fi ignorant, Germania, Suedia, Austria, Danemarca și Olanda beneficiază în continuare de rabaturi, adică reduceri ale contribuțiilor lor la bugetul Uniunii Europene. Cele 16 state cer eliminarea acestor avantaje. Nu este corect ca unele state să își păstreze reducerile, iar altora să li se ceară să accepte mai puțini bani pentru agricultură, dezvoltare rurală și coeziune.

Apărarea, industria și competitivitatea sunt priorități importante. Nimeni nu contestă că Europa trebuie să investească în aceste domenii. Dar nu poți construi un buget al viitorului slăbind exact pilonii care țin în viață fermele, satele și regiunile mai puțin dezvoltate. Nu poți cere României să accepte un buget mai mare în ansamblu, dar mai slab exact acolo unde nevoia de investiții este cea mai mare.

România traversează și un moment politic delicat, după căderea Guvernului, tocmai de aceea, viitorul executiv are obligația de a apăra la Bruxelles o poziție clară, fermă și consecventă. România trebuie să ceară fără compromisuri, fără tăieri reale la coeziune, fără tăieri reale la agricultură și fără acceptarea unui buget european care crește pe hârtie, dar lasă mai puțin pentru județele rămase în urmă.

România nu trebuie să intre în această negociere ca un stat care așteaptă să vadă ce i se oferă la final. Trebuie să intre ca o țară care știe exact ce are de apărat. Dacă bugetul european crește, dar banii se îndepărtează de agricultură, de sate și de regiunile mai puțin dezvoltate, atunci România nu câștigă, pierde exact acolo unde diferențele față de statele bogate se simt cel mai dur.

Deputat de Vaslui
Raisa Enachi

27 mai 2026