Plata unei rate nu trebuie să devină o capcană juridică. Cine cere bani trebuie să explice clar datoria

Astăzi am inițiat o propunere legislativă pentru completarea Codului civil și a Codului de procedură civilă, prin care debitorii persoane fizice să fie protejați în fața unor practici netransparente apărute în cazul cesiunilor de creanță și al executărilor silite pornite de societăți care cumpără sau administrează creanțe.

În ultimii ani, tot mai mulți români s-au trezit în situația de a nu mai ști exact cui datorează bani, ce sumă mai au de plată, cât reprezintă debit principal, cât reprezintă dobânzi, penalități, comisioane sau cheltuieli și cum au fost scăzute plățile deja efectuate. Creanțele sunt cesionate succesiv, apar denumiri diferite, societăți de recuperare, reprezentanți, platforme de plată, conturi schimbate, iar debitorul de bună-credință rămâne prins într-un mecanism opac, în care cere explicații, dar primește târziu sau deloc un răspuns clar iar asta duce de cele mai multe ori la penalizări, dobânzi și în detrimentul debitorului.

Prin proiectul de lege propus, cesionarul sau reprezentantul acestuia va fi obligat să comunice debitorului o situație detaliată, defalcată și verificabilă a debitului. Aceasta trebuie să arate clar valoarea creanței inițiale, valoarea la data fiecărei cesiuni, principalul rămas de plată, dobânzile, penalitățile, comisioanele, cheltuielile, plățile efectuate, sumele încasate prin executare silită, modul în care fiecare plată a fost imputată și soldul real rămas de plată.

Nu este normal ca unui om să i se spună doar o sumă finală și să fie obligat să o accepte fără explicații. Dacă un creditor sau un cesionar cere bani, trebuie să explice exact de unde vine suma, cum a fost calculată și ce s-a scăzut deja. O datorie trebuie plătită, dar trebuie să fie clară, verificabilă și corect comunicată.

Un alt punct esențial al inițiativei este legat de plățile parțiale. În prezent, o plată făcută de un debitor pentru a arăta bună-credință sau pentru a respecta o eșalonare poate ajunge să fie folosită împotriva lui ca recunoaștere a întregului debit, inclusiv a dobânzilor, penalităților și costurilor pe care nu le-a putut verifica. Proiectul stabilește că, în cazul creanțelor cesionate, plata parțială nu va mai putea fi interpretată automat ca recunoaștere neechivocă a întregii datorii, decât dacă debitorul recunoaște expres, prin înscris separat, cuantumul total și structura debitului.

Totodată, dacă debitorul solicită în scris situația detaliată a debitului, cesionarul va avea obligația să răspundă în termen de 15 zile lucrătoare. Până la comunicarea completă a situației debitului, nu vor mai putea fi pretinse dobânzi penalizatoare, penalități sau alte accesorii pentru perioada în care creditorul nu a oferit explicațiile cerute. Nu este acceptabil ca un debitor să ceară lămuriri, creditorul să întârzie sau să nu răspundă poate luni întregi, iar între timp să curgă penalități împotriva celui care tocmai încerca să afle cât are de plată.

Proiectul prevede și reguli mai clare în faza executării silite. În cazul creanțelor cesionate, instanța nu ar trebui să încuviințeze executarea silită doar pe baza unei sume globale indicate de cesionar. Cererea de executare trebuie să fie însoțită de situația detaliată, defalcată și verificabilă a debitului și de dovada că aceasta a fost comunicată debitorului. Fără aceste documente, creanța nu ar trebui considerată lichidă sub aspectul cuantumului.

Această inițiativă nu apără debitorii de rea-credință și nu anulează obligația de plată. Ea protejează oamenii care vor să plătească, dar vor să știe exact ce plătesc. Protejează debitorii care cer un grafic, cer o situație clară, cer să li se spună cât este principal, cât sunt dobânzi, cât sunt penalități și ce s-a scăzut din plățile deja făcute.

Legea trebuie să stabilească o regulă simplă: plata unei datorii nu poate fi cerută pe întuneric. Cine cere bani trebuie să explice datoria. Cine cumpără o creanță trebuie să spună clar ce a cumpărat, cât pretinde, ce s-a plătit și ce mai rămâne de plată.

Propunerea legislativă pe care am inițiat-o vine să aducă echilibru într-un domeniu în care, de prea multe ori, cetățeanul simplu este dezavantajat de lipsa de informații, de limbajul tehnic, de cesiuni succesive și de executări silite pornite pe sume greu de verificat. Iar miile de dosare de executări silite confirmă asta.

Într-un stat de drept, executarea silită trebuie să fie un instrument legal de recuperare a creanțelor, nu o procedură opacă prin care omul află ultimul cât datorează, cui datorează și de ce.

Deputat SOS Romania,
Nini Alexandru Pascalini