COMUNICAT PUBLIC al Rețelei de Medicină Legală din România

* Ministerul Sănătății a ignorat cronic medicina legală, a promis protecție și sprijin, dar a livrat abandon instituțional

Rețeaua de Medicină Legală din România denunță public modul repetat, cronic și profund inacceptabil în care Ministerul Sănătății a tratat medicina legală: prin ignorare, amânare, promisiuni neonorate, ocultarea problemelor reale și abandonarea unei infrastructuri esențiale a statului, exact în momentele în care aceasta a fost supusă celor mai mari presiuni publice, judiciare și profesionale.

Medicina legală nu este o anexă administrativă a sistemului sanitar. Nu este o structură marginală, dispensabilă sau utilă doar atunci când statul are nevoie de autopsii, expertize, analize toxicologice, evaluări în dosare penale, cauze de malpraxis, agresiuni sexuale, violență domestică, accidente rutiere, decese suspecte sau expertize privind conducerea sub influența substanțelor psihoactive. Medicina legală este infrastructură medicală, științifică și probatorie a statului român.

Cu toate acestea, ani la rând, Ministerul Sănătății a cunoscut și recunoscut problemele reale ale sistemului medico-legal, dar a ales calea declamatorie a promisiunilor, pe cea a deturnării atenției sau a ignorării, rezultatul fiind mereu același: nu le-a rezolvat. A (re)cunoscut subfinanțarea. A (re)cunoscut lipsa de personal. A (re)cunoscut blocajele tarifare. A (re)cunoscut lipsa dotărilor moderne. A (re)cunoscut presiunea toxicologică generată de analizele și dosarele privind substanțele psihoactive. A (re)cunoscut întârzierile, suprasolicitarea, deficitul de reactivi, insuficiența echipamentelor, precaritatea infrastructurii informatice și imposibilitatea funcționării normale într-un sistem care cere tot mai mult sub presiunea inexorabilă a societății moderne, dar căruia îi finanțează tot mai puțin (a se vedea reacțiile la protestul medicilor legiști din 2022, la cele ale părinților copiilor subiecte ale acuzelor de malpraxis, la dezbaterile pe marginea legii malpraxisului, la cele pe marginea șofatului sub influența substanțelor psihoactive și la modificările legislative survenite, promisiunile, evident rămase la acest nivel, de dotare).

Ministerul Sănătății nu poate pretinde că nu a știut. A știut și a amânat. A știut și a minimalizat. A știut și a lăsat medicina legală să funcționeze prin efortul personalului, prin improvizație, prin sacrificiu profesional și prin asumarea unor riscuri pe care alte structuri ale statului nici nu le văd, nici nu le înțeleg și nici nu le compensează.

În ultimii ani, medicina legală a fost împinsă în centrul unor dezbateri publice majore (malpraxis, droguri la volan, expertize judiciare complexe, cazuri judiciare complexe - cazul Caracal, siguranță publică, raportări asupra infracțiunilor comise cu violență), fără ca Ministerul Sănătății să asigure protecția instituțională corespunzătoare. Când societatea a cerut răspunsuri, medicina legală a fost chemată să le ofere. Când sistemul judiciar a cerut probe, medicina legală a fost obligată să le producă. Când spațiul public a cerut certitudini toxicologice, medicina legală a fost pusă să suporte presiunea. Dar când medicina legală a cerut finanțare, personal, tarife actualizate, dotări și respect instituțional, răspunsul a fost amânarea sau ignorarea. Ministerul recunoaște, cel puțin procedural, rolul medicinei legale ca infrastructură expertală indispensabilă. Totuși, această recunoaștere nu este însoțită de protecție bugetară sau salarială specifică.

Această conduită a culminat cu episodul OUG nr. 7/2026.

În mod public, ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a afirmat că institutele de medicină legală vor fi exceptate de la măsurile de reducere a cheltuielilor de personal. Declarația a creat așteptarea legitimă că Ministerul Sănătății înțelege, în sfârșit, caracterul esențial al medicinei legale și necesitatea de a nu o trata ca pe o structură birocratică obișnuită.

ACEASTÃ PROMISIUNE NU A FOST ONORATÃ.

Institutele de medicină legală nu au fost protejate efectiv. Excepția anunțată nu s-a regăsit, în mod corespunzător, în efectul normativ și bugetar aplicabil. Rezultatul este o discriminare instituțională gravă: serviciile județene de medicină legală, prin integrarea în spitale, beneficiază indirect de protecția acordată spitalelor, în timp ce institutele de medicină legală, care desfășoară aceeași activitate, cu responsabilitate, complexitate și volum de multe ori superioare, rămân expuse reducerilor.

Mai grav, această situație nu poate fi prezentată ca o eroare tehnică inocentă.

Ministrul Alexandru Rogobete a fost implicat direct în propunerile privind includerea și exceptarea structurilor vizate de OUG nr. 7/2026. Cu atât mai mult, promisiunea publică, făcută prin canalele multiple de comunicare pe care părea a le fi monopolizat, dar și direct și nemijlocit în fața reprezentanților Medicinei Legale, privind exceptarea institutelor de medicină legală nu poate fi tratată ca o simplă declarație politică fără consecințe. Dacă Ministerul a propus arbitrar (după cum însuși ministrul Cseke arată), a anunțat și a garantat protecția medicinei legale, atunci avea obligația să se asigure că aceasta produce efecte reale.

Nu a făcut-o.

În același registru al promisiunilor abandonate se înscrie și problema tarifelor medico- legale. Tarifele prestațiilor medico-legale au rămas ani de zile - peste 20 - rupte de realitatea costurilor, de inflație, de creșterea prețurilor la reactivi, mentenanță, consumabile, echipamente și servicii. Actualizarea acestor tarife nu era un privilegiu cerut de medicina legală, ci o măsură minimă de supraviețuire instituțională. Cu toate acestea, propunerea actuală (dintr-un șir nenumărat de solicitări similare de-a lungul anilor) de majorare a tarifelor prestațiilor medico-legale a fost retrasă din circuitul decizional guvernamental de însuși Ministrul Sănătății (după o altă perioadă de promisiuni de sprijin, implicare și recunoaștere a necesității schimbării lor), deși era necesară, justificată și urgentă.

Este inacceptabil ca același minister care cere medicinei legale să susțină toxicologia judiciară, expertizele în dosare penale, autopsiile, examinările victimelor, expertizele de malpraxis și evaluările privind capacitatea de a conduce sub influența substanțelor psihoactive să retragă sau să abandoneze tocmai instrumentele financiare care ar permite funcționarea acestor activități (Ministerul asigurând doar o parte a salarizării personalului, nu și cheltuielile de funcționare, cu atât mai puțin pe cele de dezvoltare ale rețelei de medicină legală).

Medicina Legală a fost obligată - sub spectrul necesității adaptării la noile realități (creșterea uzului de substanțe psihoactive, schimbări legislative, progres inexorabil tehnico- științific) să se doteze exclusiv din surse proprii (obținute în baza unor tarife care includ, de exemplu, taxe de 25 de lei pentru o expertiză de malpraxis, 302 lei pentru o autopsie judiciară) cu aparatură de vârf, reușindu-se, ca prin eforturi financiare exclusiv proprii, care au spoliat complet resursele interne, fără a beneficia din partea MS de vreun sprijin, ci dimpotrivă, de presiuni.

Aceasta nu mai este simplă neglijență administrativă. Este abandon instituțional.

Rețeaua de Medicină Legală din România atrage atenția că situația actuală nu mai poate continua. Sistemul medico-legal nu poate fi menținut prin declarații, apariții media, fotografii, întâlniri formale și promisiuni de etapă. Nu putem produce expertiză științifică modernă cu tarife depășite, personal insuficient, laboratoare subfinanțate, infrastructură informatică incompletă și presiune publică permanentă. Nu putem fi chemați să garantăm adevărul judiciar, în timp ce statul refuză să garanteze funcționarea medicinei legale.

Solicităm public și ultimativ:

1. includerea expresă și efectivă a institutelor de medicină legală între structurile exceptate de la măsurile prevăzute de OUG nr. 7/2026;

2. eliminarea discriminării dintre institutele de medicină legală și serviciile județene de medicină legală;

3. asumarea publică, de către Ministerul Sănătății, a promisiunilor formulate anterior față de medicina legală;

4. repunerea imediată pe circuitul guvernamental a propunerii de actualizare a tarifelor prestațiilor medico-legale;

5. finanțarea distinctă a toxicologiei medico-legale, inclusiv pentru reactivi, mentenanță, echipamente, validări, acreditări, personal și infrastructură informatică;

6. deschiderea unui dialog instituțional real cu reprezentanții medicinei legale, nu simple consultări formale organizate după ce deciziile au fost deja luate;

7. recunoașterea explicită, în noua lege a salarizării, a specificului medicinei legale: risc biologic, toxicologic, psihologic, judiciar, social și profesional, activitate de gardă, muncă în contact cu cadavre, victime, agresori, persoane private de libertate, probe judiciare și dosare cu impact public major.

Ministerul Sănătății trebuie să aleagă: fie tratează medicina legală ca pe o infrastructură esențială a statului, fie își asumă public consecințele blocării acesteia.

Rețeaua de Medicină Legală din România nu mai acceptă să fie invocată doar atunci când statul are nevoie de expertize și abandonată atunci când trebuie finanțată. Nu mai acceptă promisiuni fără text normativ, întâlniri fără rezultat, declarații fără buget și susținere publică fără efect administrativ.

În lipsa unor măsuri concrete, scrise, verificabile și asumate într-un termen scurt, rețeaua de medicină legală își rezervă dreptul de a declanșa toate formele legale de protest, inclusiv întreruperea etapizată a activităților care nu au caracter de urgență, informarea sistemului judiciar asupra riscului de blocaj și sesizarea tuturor autorităților competente cu privire la consecințele subfinanțării deliberate a medicinei legale.

Medicina legală nu cere favoruri. Cere respectarea rolului său legal, finanțarea minimă necesară funcționării și încetarea ipocriziei instituționale prin care este declarată esențială doar în discursuri, dar tratată ca dispensabilă în buget, salarizare și act normativ.

Din păcate, Medicina Legală este nevoită să apeleze la măsuri de constrângere față de forul său tutelar pentru a se face auzită, înțeleasă și acceptată. Aceste măsuri se vor repercuta reverberant în întreg sistemul de justiție.

Sindicatul Rețelei de Medicină Legală
Prin Președinte, dr. Gabriel Gorun

Societatea de Medicină Legală din România,
Prin Președinte, Prof. univ.dr. Călin Scripcaru