Sute de milioane de euro pierdute din PNRR-ul apelor, barajele au rămas pe hârtie

Un singur baraj și un singur polder au mai rămas dintr-un program care trebuia să finanțeze 13 baraje, 13 poldere și peste 400 de kilometri de diguri. Aceasta este, în forma cea mai clară, dimensiunea eșecului din PNRR-ul apelor, o finanțare europeană destinată protejării localităților expuse la inundații a fost redusă aproape până la dispariție, în timp ce România rămâne cu baraje vechi, diguri nereabilitate și oameni care depind, în continuare, de lucrări pe care autoritățile nu au fost în stare să le ducă la capăt.

Datele oficiale din raportul Corpului de Control al Ministerului Mediului arată că, din 557,8 milioane de euro alocate prin PNRR pentru 7 proiecte gestionate de Apele Române, peste 80% din finanțare a fost pierdută, iar componenta destinată infrastructurii critice de apărare împotriva inundațiilor, evaluată inițial la 340 de milioane de euro, a fost diminuată cu 90%, ceea ce înseamnă nu doar pierderea unei finanțări europene importante, ci și ratarea șansei de a repara la timp o parte din vulnerabilitățile cunoscute ale sistemului hidrotehnic, într-o perioadă în care fenomenele meteo extreme pun presiune tot mai mare pe localități, gospodării, drumuri, poduri și terenuri agricole.

Aceasta este partea cea mai gravă a eșecului banii europeni au existat, lucrările erau prevăzute, riscurile erau cunoscute, însă ceea ce trebuia să devină protecție reală împotriva inundațiilor s-a redus, în final, la proceduri întârziate, achiziții blocate, documentații refăcute, responsabilități împinse de la o conducere la alta și investiții esențiale scoase, practic, din finanțare.

Dincolo de pierderea banilor, rămâne ceea ce nu s-a construit, nu s-a consolidat și nu s-a reparat, baraje vechi, unele cu probleme de siguranță, echipamente depășite, mecanisme întreținute prin soluții provizorii, diguri ridicate în urmă cu zeci de ani și localități care depind, în continuare, de o infrastructură pe care Guvernul, Ministerul Mediului și Apele Române aveau obligația să o modernizeze înainte ca oamenii să fie puși din nou în fața viiturilor.

Faptul că peste 500 de angajați au primit sporuri între 10% și 50% pentru gestionarea fondurilor europene, în condițiile în care majoritatea proiectelor au fost pierdute sau diminuate drastic, ridică o problemă de răspundere care nu poate fi acoperită prin simple constatări publice, pentru că nu este firesc ca un aparat administrativ să fie plătit suplimentar pentru gestionarea unor proiecte care nu s-au transformat în lucrări, iar oamenii să rămână, în schimb, cu aceleași diguri nereabilitate și cu aceleași riscuri.

Diana Buzoianu nu poate folosi raportul Corpului de Control ca pe o delimitare convenabilă de eșecul din propriul minister, pentru că funcția de ministru al Mediului nu înseamnă doar prezentarea unor constatări, ci obligația de a indica responsabilități, de a dispune măsuri, de a cere recuperarea sumelor încasate nejustificat și de a explica public ce se întâmplă cu lucrările care au rămas fără finanțare europeană.

Dacă Ministerul Mediului confirmă pierderi de peste 450 de milioane de euro, diminuarea cu 90% a componentei dedicate barajelor, digurilor și polderelor, întârzieri majore în achiziții și deficiențe grave de management la Apele Române, atunci răspunsul nu poate rămâne la nivelul unui raport publicat și al unor declarații despre reformă, ci trebuie să însemne nume, funcții, decizii, sancțiuni, sume recuperate și un calendar real al lucrărilor care mai pot fi continuate.

Faptul că Guvernul a fost demis prin moțiune de cenzură nu poate fi folosit ca motiv pentru amânarea explicațiilor și nici ca pretext pentru împingerea răspunderii către un viitor cabinet, pentru că pierderea finanțării din PNRR s-a produs în timp, prin decizii administrative, întârzieri, blocaje și lipsă de control managerial, iar Ministerul Mediului, Administrația Națională 'Apele Române' și cei care au gestionat aceste proiecte rămân obligați să prezinte public ce s-a pierdut, cine a avut atribuții directe și ce lucrări mai pot fi finanțate.

Solicit public Ministerului Mediului, Administrației Naționale 'Apele Române' și Guvernului să prezinte lista completă a proiectelor pierdute sau diminuate, stadiul fiecărei investiții, persoanele cu funcții de conducere care au avut responsabilități directe, sumele plătite sub formă de sporuri sau alte drepturi pentru gestionarea fondurilor europene, măsurile dispuse pentru recuperarea banilor încasați nejustificat și calendarul lucrărilor care trebuie continuate din alte surse de finanțare.

După ce sute de milioane de euro au fost pierdute, iar lucrările promise pentru baraje, diguri și poldere au rămas aproape în întregime pe hârtie, Guvernul, Ministerul Mediului și Administrația Națională 'Apele Române' au obligația să prezinte public și explicit responsabilitățile instituționale și manageriale, deciziile care au dus la blocarea proiectelor, persoanele care au gestionat aceste investiții, sumele plătite pentru administrarea fondurilor europene și măsurile concrete dispuse pentru ca protecția localităților expuse la inundații să nu rămână redusă, în final, la un singur baraj și un singur polder.

Fondurile europene nu s-au pierdut din cauza ploilor, achizițiile nu au fost blocate de viituri, iar documentațiile nu au fost greșite de oamenii care trăiesc în zonele expuse. Acest eșec aparține unui sistem administrativ care a avut bani, timp și obligații clare, dar nu a transformat finanțarea primită în lucrări de protecție. De aceea, răspunsul nu poate rămâne la nivelul unor constatări generale, ci trebuie să însemne răspundere, sancțiuni, recuperarea sumelor plătite nejustificat și lucrări începute efectiv.

Deputat de Vaslui
Raisa Enachi

22 mai 2026