Memoria eroilor, temelia vie a României

La 21 mai 2026, România își pleacă fruntea în fața celor care și-au dat viața pentru ca acest popor să rămână în istorie cu numele, limba, credința și demnitatea sa. Ziua Eroilor, legată de Înălțarea Domnului, aduce în memoria națională jertfa celor căzuți pentru țară, de la Războiul de Independență și Războiul de Întregire până la marile încercări ale celui de-al Doilea Război Mondial, la prizonierat, lagăre, retrageri, spitale militare și locuri în care multe familii nu au mai primit niciodată vestea celor plecați.

Această zi unește credința, istoria și datoria față de cei care au murit pentru existența, întregirea și apărarea României, iar în spatele fiecărui nume trecut pe un monument, al fiecărei cruci militare și al fiecărui mormânt de erou se află un om care a lăsat în urmă o familie, o casă, un sat, o mamă, o soție, un copil și o viață care putea continua, dar care a fost frântă de război.

Ziua Eroilor are rădăcini adânci în istoria României moderne, pentru că, după Primul Război Mondial, într-o țară care își număra morții, își aduna rănile și încerca să refacă legătura dintre suferință și speranță, statul român a așezat jertfa celor căzuți în centrul memoriei publice, prin înființarea, în anul 1919, a Societății 'Mormintele Eroilor Căzuți în Război' și prin stabilirea, în anul 1920, a zilei de Înălțare a Domnului ca zi de pomenire a eroilor.

Mărăști, Mărășești și Oituz rămân legate de rezistența armatei române din 1917, Turtucaia poartă amintirea uneia dintre marile răni ale Primului Război Mondial, iar Cotul Donului păstrează memoria unei tragedii militare care a marcat profund istoria României, aceste repere arătând cât de mare a fost prețul plătit de generațiile chemate să apere țara în vremuri în care hotarele, libertatea și demnitatea națională se apărau cu viața.

De la soldații căzuți pe front până la cei pieriți în prizonierat, în lagăre, în închisori, în retrageri sau în locuri rămase necunoscute familiilor lor, România poartă în istoria sa durerea unor oameni care nu au mai ajuns acasă, dar prin care s-a păstrat dreptul acestui popor de a avea o țară, o limbă, o credință și o memorie proprie.

Cei care nu s-au mai întors au lăsat generațiilor de după ei nu doar o țară, ci și o răspundere, iar această răspundere înseamnă să păstrăm legătura dintre tineri și istoria lor, să respectăm memoria eroilor, să avem grijă de locurile în care sunt pomeniți și să înțelegem că o națiune rămâne puternică atunci când își cunoaște trecutul, își respectă rădăcinile și nu își uită oamenii.

Astăzi, când ne gândim la eroi, trebuie să ne gândim și la România prezentului, pentru că nu putem cinsti cu adevărat pe cei care au murit pentru această țară dacă acceptăm nepăsarea față de oameni, slăbirea satului românesc, alungarea tinerilor peste hotare, disprețul față de muncă, degradarea educației și folosirea interesului național doar atunci când convine politic.

Memoria eroilor așază asupra noastră o datorie limpede, aceea de a păstra România întreagă nu doar pe hartă, ci și în conștiință, de a apăra limba română, familia, credința, școala, pământul, demnitatea oamenilor simpli și dreptul fiecărui român de a simți că țara lui nu l-a uitat.

Ziua Eroilor este ziua celor care și-au dat viața pentru ca România să rămână România, iar memoria lor rămâne în locurile în care au căzut, în familiile care i-au plâns, în mormintele de eroi, în monumentele ridicate în cinstea lor și în răspunderea pe care fiecare generație o are de a nu risipi, prin slăbiciune, dezbinare sau nepăsare, ceea ce a fost apărat cu prețul vieții.

Dumnezeu să îi odihnească pe eroii României și să ne dea puterea de a păstra cu demnitate ceea ce ei au apărat prin jertfă.

Raisa Enachi,
Deputat de Vaslui