Nu doar banii trebuie să fie la vedere, ci și voturile, traseul ideilor și dublul standard politic

În politică, memoria publică este scurtă, mai ales pentru cei care mizează pe faptul că oamenii nu mai urmăresc calendarul real al inițiativelor legislative. Însă documentele parlamentare rămân și arată limpede cine a deschis primul un subiect, cine l-a respins atunci când nu îi aparținea și cine a încercat ulterior să îl prezinte ca pe o descoperire proprie.

În octombrie 2025, am depus inițiativa legislativă privind creșterea transparenței finanțărilor organizațiilor neguvernamentale, înregistrată la Senat sub nr. L537/2025 și devenită ulterior PL-x 54/2026 la Camera Deputaților. Prin acest proiect am propus înființarea Registrului Național al Finanțărilor și Transparenței Asociațiilor și Fundațiilor, astfel încât veniturile, sursele de finanțare, sponsorizările, granturile, contractele și fondurile publice sau europene să poată fi urmărite într-un cadru clar, public și unitar.

Proiectul depus de mine a intrat pe circuitul parlamentar înaintea inițiativei promovate ulterior de AUR. A fost prezentat în Biroul permanent al Camerei Deputaților la 20 octombrie 2025, înregistrat la Senat la 21 octombrie 2025, respins de Senat la 2 februarie 2026, inclusiv cu voturile parlamentarilor AUR, și transmis apoi Camerei Deputaților, unde se află încă în procedură legislativă. Ordinea reală a faptelor nu poate fi ștearsă, proiectul era deja depus, înregistrat, dezbătut și respins în Senat înainte ca inițiativa AUR să intre pe circuit, la 26 februarie 2026. Aceasta a fost ulterior votată în Senat la 18 mai 2026, după ce aceiași parlamentari respinseseră, cu puțin timp înainte, o propunere aflată pe aceeași direcție legislativă.

Nu vorbim despre o temă nouă 'descoperită' de AUR, ci despre o idee deja aflată în dezbaterea Parlamentului, respinsă atunci când nu purta o anumită semnătură și susținută ulterior după ce a fost reluată sub propria siglă. Subiectul de fond rămâne același, transparența finanțărilor ONG-urilor, adică aducerea la vedere a veniturilor, surselor de finanțare, sponsorizărilor, granturilor, contractelor și finanțărilor semnificative, astfel încât cetățenii să știe cine finanțează, în ce formă și în ce sume sunt direcționați banii către organizațiile neguvernamentale.

Diferența reală apare doar la nivel de semnătură, iar acest lucru spune mai mult despre modul de a face politică decât despre conținutul legii. O idee nu poate fi considerată greșită atunci când este propusă de altcineva și corectă câteva săptămâni mai târziu, doar pentru că este preluată, reambalată și prezentată ca inițiativă proprie.

Atrag atenția asupra acestui aspect deoarece transparența nu poate fi cerută doar altora, în timp ce propriile voturi, schimbări de poziție și preluări politice sunt trecute sub tăcere, ca și cum publicul nu ar observa că aceeași temă a fost respinsă când nu convenea politic și susținută atunci când putea aduce capital de imagine.

Într-un Parlament serios, ideile bune ar trebui susținute atunci când apar, nu blocate în funcție de autor și reluate ulterior pentru a fi însușite politic. Oamenii nu au nevoie de jocuri de imagine, ci de legi coerente, consecvență și onestitate politică.

De aceea, înainte de a vorbi apăsat despre transparența ONG-urilor, ar fi corect să existe și o minimă transparență politică, explicații privind respingerea unei inițiative pe aceeași temă atunci când nu era convenabilă și susținerea ei ulterioară după reambalare. Pentru că, în fond, nu doar banii trebuie să fie la vedere, ci și traseul ideilor, voturile și dublul standard politic.

Raisa Enachi,
Deputat de Vaslui