Depunerea propunerii de suspendare din funcție a Președintelui României

DEPUTAT MACOVEI ILIE SIMONA-ELENA
Circumscripția electorală nr.24 Iași
Data: 11.05.2026

Grupul parlamentar S.O.S. România anunță depunerea oficială către Birourile Permanente Reunite ale Camerei Deputaților și Senatului a propunerii de suspendare din funcție a Președintelui României, domnul Nicușor-Daniel Dan, în temeiul art.95 alin.(1) din Constituția României și al dispozițiilor art.82-85 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului.

Acest demers parlamentar este inițiat în baza prerogativelor constituționale ale Parlamentului și are ca obiect declanșarea procedurii de analiză și dezbatere asupra unor presupuse fapte grave de încălcare a prevederilor Constituției, astfel cum sunt invocate și detaliate în cuprinsul propunerii de suspendare.

Potrivit documentului înaintat, inițiatorii susțin existența unui cumul de acțiuni și omisiuni instituționale care, în opinia acestora, afectează echilibrul constituțional dintre puterile statului, independența autorității judecătorești, controlul democratic asupra serviciilor de informații, procedurile constituționale de formare a Guvernului și buna funcționare a autorităților publice.

Printre aspectele invocate de semnatari se regăsesc:

- presupuse ingerințe instituționale în activitatea autorității judecătorești și a Consiliului Superior al Magistraturii;

- declarații publice considerate de inițiatori drept forme de presiune asupra Curții Constituționale în cauze aflate pe rol;

- neînaintarea către Parlament a propunerilor privind numirea conducerii civile a serviciilor de informații;

- susținerea extinderii atribuțiilor serviciilor de informații în domenii cu impact judiciar și fiscal;

- presupusa influențare a procesului constituțional de formare a Guvernului prin criterii politice sau ideologice;

- implicarea directă în negocieri privind politicile guvernamentale;

- gestionarea unor teme sensibile privind procesul electoral și securitatea națională într-un cadru considerat insuficient transparent.

Conform procedurii constituționale, propunerea urmează să fie comunicată Președintelui României și transmisă Curții Constituționale pentru emiterea avizului consultativ, după care va fi supusă dezbaterii și votului Parlamentului în ședință comună.

În eventualitatea aprobării suspendării de către Parlament, Constituția prevede organizarea, în termen de maximum 30 de zile, a referendumului național pentru demiterea Președintelui României.

Grupul parlamentar S.O.S. România afirmă că acest demers reprezintă, în viziunea inițiatorilor, un instrument constituțional de control parlamentar și de protejare a ordinii constituționale, subliniind că procedura urmează cadrul legal și regulamentar prevăzut de legislația în vigoare.

Pentru transparență și informarea opiniei publice, atașăm integral cererea oficială de înaintare a propunerii de suspendare și textul complet al propunerii formulate de inițiatori.

PARLAMENTUL ROMANIEI
GRUP PARLAMENTAR S.O.S. ROMÂNIA

Către: BIROURILE PERMANENTE REUNITE ALE CAMEREI DEPUTAȚILOR ȘI SENATULUI

De la: GRUPUL PARLAMENTAR S.O.S. ROMANIA

Obiect: ÎNAINTAREA PROPUNERII DE SUSPENDARE DIN FUNCȚIE A PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

STIMATÃ DOAMNÃ SECRETAR GENERAL

În temeiul prevederilor art.95 alin.(1) din Constituția României și art.82 - 85 din Regulamentul activităților comune ale Camerei Deputaților și Senatului, republicat, parlamentarii semnatari depun

PROPUNEREA DE SUSPENDARE DIN FUNCȚIE A PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

Prezenta propunere este susținută de un număr de parlamentari, îndeplinind astfel condițiile legale necesare pentru inițierea acesteia.

Vă rugăm să dispuneți demersurile procedurale necesare pentru prezentarea, dezbaterea și supunerea la vot a propunerii de suspendare a Președintelui României în plenul reunit al Parlamentului.

Anexăm prezentei textul integral al propunerii, semnat de inițiatori.

ÎN NUMELE INIȚIATORILOR:

DEPUTAT MACOVEI ILIE SIMONA-ELENA

LIDER - Grup parlamentar S.O.S.ROMÂNIA

PARLAMENTUL ROMÂNIEI

GRUP PARLAMENTAR S.O.S. ROMÂNIA

PROPUNERE DE SUSPENDARE DIN FUNCȚIE A PREȘEDINTELUI ROMANIEI, DOMNUL NICUȘOR-DANIEL DAN

I. TEMEIUL CONSTITUȚIONAL AL PREZENTEI PROPUNERI

Potrivit art.95 alin.(1) din Constituția României, în cazul săvârșirii unor fapte grave prin care încalcă prevederile Constituției, Președintele României poate fi suspendat din funcție de Camera Deputaților și de Senat, în ședință comună, cu votul majorității deputaților și senatorilor, după consultarea Curții Constituționale. Constituția prevede, totodată, că Președintele poate da Parlamentului explicații cu privire la faptele ce i se impută.

Prezenta propunere este formulată în considerarea dispozițiilor art.1 alin.(3), (4) și (5), art.2 alin.(1), art.30, art.31, art.61 alin.(1), art.65 alin.(2) lit.h), art.80 alin.(1) și (2), art.84 alin.(1), art.102 alin.(1), art.103 alin.(1), art.124 alin.(3), art.133 alin.(1), art.142 alin.(1), art.146 lit.h) și art.147 alin.(4) din Constituția României.

În jurisprudența sa consultativă, Curtea Constituțională a arătat că faptele grave imputabile Președintelui României trebuie analizate prin raportare la aptitudinea lor de a afecta ordinea constituțională, funcționarea autorităților publice, separația puterilor, exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale ori echilibrul instituțional al statului. Curtea a reținut, de asemenea, că noțiunea de 'fapte grave' nu este definită exhaustiv de Constituție, aprecierea politică aparținând Parlamentului, după consultarea Curții Constituționale.

Prin urmare, prezenta propunere nu vizează sancționarea unor simple opinii politice ale Președintelui României și nici dezacordul parlamentar față de orientările sale publice. Ea vizează constatarea unei conduite instituționale repetate, compuse din acțiuni și inacțiuni care, prin natura lor, prin cumulul lor și prin efectele produse asupra ordinii constituționale, afectează rolull Președintelui de mediator, neutralitatea funcției prezidențiale, independența autorității judecătorești, autoritatea Curții Constituționale, controlul democratic asupra serviciilor de informații, rolul Parlamentului și încrederea cetățenilor în procesul democratic.

II. ROLUL CONSTITUȚIONAL AL PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

Președintele României reprezintă statul român și este garantul independenței naționale, al unității și integrității teritoriale a țării. Potrivit art.80 alin.(2) din Constituție, Președintele veghează la respectarea Constituției și la buna funcționare a autorităților publice, exercitând funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate.

Această funcție de mediere nu este o formulă decorativă. Ea presupune neutralitate instituțională, echilibru, reținere constituțională și respectarea limitelor de competență ale fiecărei autorități publice.

Președintele României nu este șeful Guvernului, nu este conducătorul unei coaliții guvernamentale, nu este coordonator al autorității judecătorești, nu este evaluator informal al Consiliului Superior al Magistraturii, nu este critic instituțional al Curții Constituționale în cauze pendinte, nu este conducător direct al serviciilor de informații și nu poate deveni susținător public al unui candidat de partid într-o competiție electorală.

În timpul mandatului, potrivit art.84 alin.(1) din Constituție, Președintele României nu poate fi membru al unui partid politic.

Această incompatibilitate nu trebuie interpretată pur formal, ca simplă interdicție de a figura în evidențele unui partid, ci în spiritul Constituției: Președintele trebuie să exercite mandatul deasupra competiției partizane, nu în interiorul acesteia.

Or, conduita domnului Nicușor-Daniel Dan relevă, prin cumul, o deplasare constantă de la rolul de mediator constituțional către rolul de actor politic, judiciar, securitar și electoral.

III. SINTEZA FAPTELOR GRAVE IMPUTATE PREȘEDINTELUI ROMÂNIEI

Semnatarii prezentei propuneri constată că Președintele României, domnul Nicușor-Daniel Dan, a săvârșit un cumul de fapte grave prin care a încălcat prevederile Constituției, după cum urmează:

a) a anunțat public un mecanism extralegal de consultare/referendum în corpul magistraților cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii, autoritate constituțională garantă a independenței justiției;

b) a creat aparența unui centru prezidențial de colectare, analiză și verificare a unor sesizări din sistemul judiciar, în paralel cu mecanismele constituționale și legale existente;

c) a exercitat presiune publică asupra Curții Constituționale într-o cauză aflată în curs de soluționare, calificând amânările Curții drept 'tergiversare';

d) a omis să propună Parlamentului un director civil al Serviciului Român de Informații, menținând și normalizând funcționarea SRI sub conducere interimară;

e) a susținut extinderea rolului SRI în domenii precum corupția, evaziunea fiscală și furnizarea de informații către organele fiscale și judiciare, în absența conducerii civile numite potrivit mecanismului constituțional;

f) a introdus un filtru ideologic în procedura formării Guvernului, vorbind despre consultări cu partidele 'pro-occidentale' și despre obligativitatea unui Guvern 'pro-occidental', în loc să se raporteze strict la art.103 din Constituție;

g) s-a implicat în dinamica internă a coaliției guvernamentale și în discuții privind politici fiscal-bugetare și reforma pensiilor magistraților, depășind rolul de mediator;

h) a participat public la lansarea candidaturii candidatului USR la Primăria Capitalei, transmițând un mesaj politic de sprijin incompatibil cu neutralitatea funcției prezidențiale;

i) a prezentat în plan extern un raport referitor la anularea alegerilor prezidențiale din 2024 și la ingerințe externe, înaintea unei dezbateri parlamentare interne complete, transparente și substanțiale;

j) a securitizat excesiv teme democratice sensibile, precum procesul electoral, dezinformarea, libertatea de exprimare și raportul dintre securitate și democrație.

Aceste fapte nu trebuie analizate izolat, ci în ansamblul lor. Cumulul lor relevă o conduită prezidențială incompatibilă cu neutralitatea funcției, cu rolul constituțional de mediator și cu exigențele statului de drept.

IV. INGERINȚA ÎN AUTORITATEA JUDECÃTOREASCÃ PRIN ANUNȚAREA UNUI MECANISM EXTRALEGAL DE CONSULTARE ASUPRA CONSILIULUI SUPERIOR AL MAGISTRATURII

Președintele României a anunțat public intenția de a organiza un referendum intern în corpul magistraților, având ca obiect evaluarea modului în care Consiliul Superior al Magistraturii acționează, inclusiv prin raportare la întrebarea dacă acesta acționează în interes public sau în interesul unui grup din interiorul sistemului judiciar. Presa a consemnat că Președintele a asociat rezultatul unei asemenea consultări cu posibilitatea ca CSM să 'plece de urgență'. Această conduită depășește limitele unei simple opinii publice. Președintele nu s-a limitat la a constata existența unor probleme în sistemul judiciar și nici la a invita autoritățile competente la dialog instituțional. Dimpotrivă, a proiectat public un mecanism de consultare și sancționare care nu este prevăzut de Constituție sau de lege și care vizează chiar autoritatea constituțională menită să garanteze independența justiției.

Potrivit art.133 alin.(1) din Constituție, Consiliul Superior al Magistraturii este garantul independenței justiției. Președintele poate participa la ședințele CSM pe care le prezidează, însă această prerogativă nu îi conferă dreptul de a institui, anunța sau legitima mecanisme extralegale de validare, invalidare, presiune ori delegitimare a Consiliului Superior al Magistraturii.
Gravitatea conduitei prezidențiale este confirmată de reacția publică a CSM, care a arătat că referendumul propus nu este prevăzut de dispozițiile legale și că nu va tolera nicio formă de ingerință, directă sau indirectă, în activitatea autorității judecătorești.

Prin această conduită, Președintele României a încălcat art.1 alin.(4) din Constituție privind separația și echilibrul puterilor în stat, art.80 alin.(2) privind rolul de mediator și art.133 alin.(1) privind rolul CSM de garant al independenței justiției.

Fapta este gravă deoarece nu privește o chestiune administrativă minoră, ci însăși arhitectura constituțională a autorității judecătorești. Președintele României nu poate construi, nici măcar la nivel declarativ, o procedură paralelă prin care o autoritate constituțională să fie supusă unei sancțiuni politice sau profesionale neprevăzute de lege.

V. CREAREA APARENȚEI UNUI CENTRU PREZIDENȚIAL DE VERIFICARE A PROBLEMELOR DIN JUSTIȚIE

În contextul scandalului public privind sistemul judiciar, Președintele României a anunțat că a primit de la magistrați sute de pagini de materiale relevante despre problemele din justiție, că le va analiza și că va reveni cu concluzii după consultări cu magistrații la Palatul Cotroceni.

Totodată, presa internațională a consemnat că Președintele a promis investigarea sau verificarea unor presupuse abuzuri sistemice în justiție, în contextul unor sesizări transmise de magistrați și al consultărilor organizate la Cotroceni.

Semnatarii nu contestă dreptul Președintelui de a se informa, de a media conflicte instituționale sau de a exprima preocupare față de funcționarea sistemului judiciar. Însă Președintele nu are atribuții constituționale de anchetă disciplinară, administrativă ori profesională asupra magistraților, asupra instanțelor, asupra parchetelor sau asupra Consiliului Superior al Magistraturii. Prin colectarea, analizarea și anunțarea unor concluzii prezidențiale asupra materialelor transmise de magistrați, Președintele a creat aparența unui centru prezidențial de verificare, triere și evaluare a problemelor interne ale autorității judecătorești, în paralel cu mecanismele constituționale și legale existente: CSM, Inspecția Judiciară, Ministerul Justiției, instanțele și parchetele competente.

Această conduită afectează separația puterilor, deoarece deplasează centrul de evaluare a problemelor din justiție către Președinție, instituție care nu are competențe de control administrativ sau disciplinar asupra autorității judecătorești.

Fapta este gravă prin corelare cu anunțarea referendumului privind CSM. Cele două conduite, privite împreună, arată că Președintele nu s-a limitat la mediere, ci a intrat într-o zonă de presiune și evaluare paralelă asupra unei puteri constituționale distincte.

VI. PRESIUNE PUBLICÃ ASUPRA CURȚII CONSTITUȚIONALE ÎNTR-O CAUZÃ AFLATÃ ÎN CURS DE SOLUȚIONARE

Președintele României a formulat declarații publice critice la adresa Curții Constituționale în contextul amânărilor privind legea pensiilor magistraților, calificând public situația drept 'tergiversare' și exprimând așteptarea unei asumări din partea Curții. Declarațiile au fost făcute în timp ce subiectul se afla în procedură de soluționare la CCR.

Curtea Constituțională este garantul supremației Constituției. Rolul său nu poate fi exercitat sub presiune politică, mediatică sau prezidențială. Președintele României poate avea opinii cu privire la teme de interes public, dar funcția sa îi impune o obligație suplimentară de reținere instituțională atunci când se pronunță asupra unei cauze aflate pe rolul Curții Constituționale.

Critica generală asupra unor politici publice este legitimă. În schimb, calificarea publică a conduitei Curții drept 'tergiversare', într-un dosar pendinte, afectează aparența de neutralitate constituțională și poate fi percepută ca o formă de presiune asupra judecătorilor constituționali.

Această conduită încalcă art.1 alin.(4) și (5), art.80 alin.(2), art.142 alin.(1) și art.147 alin.(4) din Constituție, întrucât Președintele, care are obligația de a veghea la respectarea Constituției, a intervenit public într-o manieră aptă să afecteze independența și autoritatea Curții Constituționale.

Fapta este gravă prin natura autorității vizate. Dacă Președintele României exercită presiune publică asupra Curții Constituționale într-o cauză aflată în curs, se creează riscul ca însăși ordinea constituțională să fie subordonată unei agende politice sau unei așteptări publice stimulate de autoritatea prezidențială.

VII. OMISIUNEA DE A PROPUNE PARLAMENTULUI DIRECTORUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII ȘI NORMALIZAREA FUNCȚIONÃRII SRI SUB CONDUCERE INTERIMARÃ

Potrivit art.65 alin.(2) lit.h) din Constituție, Camera Deputaților și Senatul lucrează în ședință comună pentru numirea, la propunerea Președintelui României, a directorilor serviciilor de informații și pentru exercitarea controlului asupra activității acestor servicii. Legea nr.14/1992 privind organizarea și funcționarea Serviciului Român de Informații prevede că SRI este condus de un director cu rang de ministru, numit de Camera Deputaților și Senat, în ședință comună, la propunerea Președintelui României, după audierea celui propus de către comisia parlamentară competentă. Directorul emite ordine și instrucțiuni și exercită atribuții esențiale în conducerea serviciului.

La data prezentei propuneri, Serviciul Român de Informații apare public ca fiind condus de prim-adjunctul directorului SRI, generalul Răzvan Ionescu, în calitate de director interimar.
Prin omisiunea de a propune Parlamentului un director civil al SRI și prin normalizarea publică a funcționării celui mai important serviciu de informații interne sub conducere interimară, Președintele României afectează echilibrul constituțional dintre Președinte, Parlament și serviciile de informații.

Această conduită nu reprezintă o simplă întârziere administrativă. Serviciile de informații nu sunt instituții obișnuite ale administrației. Ele operează cu informații clasificate, cu mijloace specifice și cu impact direct asupra securității naționale, drepturilor cetățenilor, procesului democratic și funcționării instituțiilor statului.

Tocmai de aceea, Constituția a prevăzut un mecanism special: Președintele propune, Parlamentul numește, Parlamentul controlează. Prin neformularea propunerii, Președintele blochează mecanismul constituțional de numire și menține Parlamentul într-o poziție de imposibilitate procedurală.

Fapta este gravă deoarece transformă provizoratul într-o stare instituțională acceptată și diminuează controlul democratic asupra unui serviciu de informații cu rol major în arhitectura securității naționale.

Această conduită încalcă art.1 alin.(4) și (5), art.65 alin.(2) lit.h), art.80 alin.(2) și principiul controlului democratic parlamentar asupra serviciilor de informații.

VIII. SUSȚINEREA EXTINDERII ROLULUI SRI ÎN DOMENII SENSIBILE PRECUM CORUPȚIA ȘI EVAZIUNEA FISCALÃ, ÎN ABSENȚA CONDUCERII CIVILE NUMITE POTRIVIT CONSTITUȚIEI

Președintele României a susținut public implicarea serviciilor de informații în combaterea evaziunii fiscale și transmiterea de informații către instituții precum ANAF și parchetele competente.

Ulterior, Președintele a declarat că fenomenul corupției reprezintă o problemă de securitate națională și că SRI și DNA trebuie să se ocupe de această problemă, cu delimitarea formală că SRI nu trebuie să interfereze cu cercetarea penală.

De asemenea, presa a consemnat declarații potrivit cărora în cadrul SRI ar urma să existe o unitate sau o secțiune care să se ocupe exclusiv de corupție.

În sine, combaterea corupției, a evaziunii fiscale și a amenințărilor hibride este un obiectiv legitim al statului român. Problema constituțională nu constă în preocuparea pentru aceste fenomene, ci în combinația dintre extinderea rolului serviciilor de informații în domenii cu impact judiciar, fiscal și economic și menținerea SRI fără director civil numit prin mecanismul constituțional prevăzut de art.65 alin.(2) lit.h).

Legea nr.14/1992 prevede expres limitele activității SRI și exclude transformarea serviciului într-un organ de cercetare penală. Cu cât Președintele susține un rol mai activ al SRI în zone apropiate de ancheta penală, fiscalitate, corupție și securitate economică, cu atât obligația de a asigura conducerea civilă legală și controlul parlamentar efectiv devine mai puternică.
Fapta este gravă deoarece produce o vulnerabilitate constituțională dublă: pe de o parte, extinde funcțional rolul serviciului într-o zonă sensibilă pentru drepturile cetățenilor și pentru mediul economic; pe de altă parte, menține serviciul într-un provizorat de conducere civilă, fără ca Parlamentul să poată exercita pe deplin controlul democratic prin mecanismul prevăzut de Constituție și de lege.

Această conduită încalcă art.1 alin.(3), (4) și (5), art.65 alin.(2) lit.h), art.80 alin.(2) și principiile statului de drept.

IX. FILTRAREA IDEOLOGICÃ A CONSULTÄ‚RILOR POLITICE ȘI AFECTAREA PROCEDURII CONSTITUȚIONALE DE FORMARE A GUVERNULUI

Potrivit art.103 alin. (1) din Constituție, Președintele desemnează un candidat pentru funcția de prim-ministru în urma consultării partidului care are majoritatea absolută în Parlament ori, dacă nu există o asemenea majoritate, a partidelor reprezentate în Parlament.

În contextul formării Guvernului, Președintele României a vorbit public despre consultări informale cu partidele 'pro-occidentale' și despre faptul că România va avea un Guvern 'pro-occidental'.

Semnatarii nu contestă orientarea europeană și euroatlantică a statului român. Aceasta este consacrată prin tratate, opțiuni strategice și apartenența României la Uniunea Europeană și NATO. Problema constituțională este alta: Președintele nu poate transforma această orientare strategică într-un filtru ideologic intern prin care decide anticipat care partide parlamentare sunt acceptabile și care sunt excluse din logica guvernării.

Constituția nu operează cu noțiunea de 'partide pro-occidentale' în procedura desemnării prim-ministrului. Constituția operează cu majoritatea parlamentară, cu consultarea partidelor reprezentate în Parlament și cu votul de încredere acordat de Parlament. Președintele nu poate înlocui criteriul constituțional al realităților parlamentare cu criteriul politic al compatibilității ideologice stabilite de Președinte. O asemenea conduită riscă să substituie logica art.103 din Constituție cu o selecție politică prezidențială.

Fapta este gravă deoarece afectează art.103 alin.(1), art.61 alin.(1), art.80 alin.(2) și art.1 alin.(4) din Constituție. Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, iar Președintele nu poate diminua rolul acestuia printr-o selecție ideologică a interlocutorilor sau a majorităților posibile.

X. TRANSFORMAREA PREȘEDINTELUI DIN MEDIATOR CONSTITUȚIONAL ÎN ACTOR AL NEGOCIERILOR GUVERNAMENTALE ȘI AL POLITICILOR COALIȚIEI

Președintele României a intervenit direct în dinamica politică a coaliției guvernamentale, inclusiv prin participarea la discuții privind pachetul de măsuri fiscal-bugetare și reforma pensiilor magistraților. Presa a relatat că Președintele a mers la Palatul Victoria și a discutat cu lideri ai guvernării pe teme privind pachetul de reforme.

Președintele poate media conflicte și poate facilita dialogul instituțional. Însă această mediere nu trebuie confundată cu participarea la logica internă a unei coaliții politice și nici cu implicarea în negocierea unor politici guvernamentale concrete.

Guvernul răspunde politic în fața Parlamentului, nu în fața Președintelui. Președintele nu poate deveni coautor informal al programului fiscal-bugetar, al reformelor asumate de Guvern sau al soluțiilor politice ale coaliției, fără a afecta separația și echilibrul puterilor.

Fapta este gravă nu printr-un singur episod, ci prin corelarea acestei conduite cu celelalte fapte descrise: presiune asupra CSM, presiune asupra CCR, control informal asupra temelor de securitate, filtrarea ideologică a guvernării și susținerea publică a unui candidat de partid.

În ansamblu, se conturează un model de conduită prezidențială incompatibil cu neutralitatea funcției prezidențiale.

Această conduită încalcă art.80 alin.(2), art.102 alin.(1), art.103 și art.1 alin.(4) din Constituție.

XI. ÎNCÃLCAREA NEUTRALITÃȚII FUNCȚIEI PREZIDENȚIALE PRIN SUSȚINEREA PUBLICÃ A UNUI CANDIDAT DE PARTID

Președintele României are, potrivit art.80 alin.(2) din Constituție, obligația de a exercita funcția de mediere între puterile statului, precum și între stat și societate. Totodată, potrivit art.84 alin.(1), în timpul mandatului, Președintele României nu poate fi membru al unui partid politic. Această incompatibilitate nu trebuie interpretată formalist, ca simplă interdicție de a avea carnet de partid, ci în spiritul Constituției, ca obligație de neutralitate instituțională, echidistanță politică și abținere de la participarea activă la competiții electorale partizane.
Or, Președintele României a participat public la evenimentul de lansare a candidaturii candidatului USR la Primăria Capitalei, domnul Cătălin Drulă. Presa a consemnat că evenimentul a fost organizat pentru lansarea oficială a candidatului USR, iar Președintele a rostit un discurs în cadrul acestuia.

Potrivit relatărilor publice, Președintele a afirmat că domnul Cătălin Drulă îndeplinește profilul de primar general al Capitalei și a transmis celor prezenți mesajul că vor avea în el 'un partener'.

Mai mult, anterior evenimentului, domnul Cătălin Drulă declarase public că are susținerea Președintelui României pentru candidatura la Primăria Capitalei.

Această conduită depășește limitele unei simple opinii personale sau ale unei amintiri legate de fostul mandat de primar general. Președintele nu s-a aflat într-un cadru instituțional neutru, ci într-un eveniment politic de partid, organizat pentru desemnarea și lansarea oficială a unui candidat într-o competiție electorală.

Președintele României nu poate fi simultan mediator constituțional între stat și societate și susținător public al unui candidat aparținând unei formațiuni politice determinate. El nu poate transforma autoritatea simbolică și instituțională a funcției prezidențiale într-un capital electoral pus la dispoziția unui partid.

Fapta este gravă deoarece afectează aparența de imparțialitate a funcției prezidențiale, diminuează rolul său constituțional de mediator și transmite public ideea că Președintele se situează de partea unei forțe politice în competiția electorală.

Această conduită încalcă art.80 alin.(2), art.84 alin.(1), art.1 alin.(3) și art.1 alin.(5) din Constituție.

Gravitatea este amplificată de faptul că această conduită nu este izolată, ci se înscrie într-un ansamblu mai larg de manifestări: filtrarea ideologică a majorităților parlamentare, implicarea în negocieri guvernamentale, presiunea asupra autorității judecătorești și gestionarea securitizată a unor teme electorale sensibile.

XII. EXTERNALIZAREA CONCLUZIILOR PRIVIND ANULAREA ALEGERILOR PREZIDENȚIALE DIN 2024 FÃRÃ O DEZBATERE PARLAMENTARÃ INTERNÃ COMPLETÃ

Președintele României a prezentat liderilor europeni, la Copenhaga, un raport referitor la războiul hibrid și la ingerințele externe asociate procesului electoral din 2024, raport legat direct de anularea alegerilor prezidențiale. Presa a consemnat că Președintele a afirmat că a venit cu documentul, că mai mulți interlocutori externi a solicitat copii ale acestuia și că documentul a fost prezentat în cadrul unui grup de lucru pe securitate.

Ulterior, Administrația Prezidențială a publicat raportul complet prezentat liderilor europeni.

Semnatarii nu contestă dreptul Președintelui de a informa partenerii externi ai României cu privire la riscuri de securitate națională, ingerințe externe sau atacuri hibride. Problema constituțională constă în faptul că un subiect de maximă gravitate democratică - anularea unui scrutin prezidențial - a fost comunicat, explicat și distribuit în plan extern înaintea unei dezbateri parlamentare interne complete, transparente și substanțiale.

Anularea alegerilor nu este o temă exclusiv diplomatică sau de securitate. Ea privește direct suveranitatea poporului, încrederea cetățenilor în procesul electoral, rolul Parlamentului ca organ reprezentativ suprem și dreptul societății de a cunoaște temeiurile reale ale unei decizii care a afectat exercițiul democratic fundamental.

Prin urmare, conduita Președintelui ridică o problemă constituțională serioasă: transformarea unei teme de suveranitate electorală internă într-un dosar gestionat prioritar prin comunicare externă, evaluări de securitate și raportări selective, în absența unei verificări parlamentare reale. Președintele României nu poate trata Parlamentul ca pe o autoritate secundară în raport cu partenerii externi atunci când subiectul privește însăși exercitarea suveranității naționale prin alegeri.

Potrivit art.2 alin.(1) din Constituție, suveranitatea națională aparține poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative și prin referendum. Potrivit art.61 alin.(1), Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român. Într-un asemenea context, informarea partenerilor externi nu poate preceda sau substitui dezbaterea parlamentară internă asupra unei chestiuni care privește anularea unui scrutin prezidențial.

Această conduită trebuie analizată în corelație cu celelalte fapte imputate: menținerea SRI fără director civil, susținerea extinderii rolului serviciilor în domenii sensibile, presiunea asupra CSM și CCR și implicarea politică în susținerea unui candidat de partid. Fapta este gravă deoarece afectează raportul dintre suveranitatea națională, controlul parlamentar, transparența democratică și securitatea națională.

XIII. SECURITIZAREA EXCESIVÃ A UNOR TEME DEMOCRATICE SENSIBILE: PROCES ELECTORAL, DEZINFORMARE, LIBERTATE DE EXPRIMARE

Președintele României a gestionat în plan extern și intern tema anulării alegerilor prezidențiale din 2024 prin raportare la război hibrid, ingerințe externe, campanii de dezinformare și evaluări de securitate.

Semnatarii nu contestă existența riscurilor de dezinformare, ingerință externă sau atac hibrid. Acestea sunt probleme reale și trebuie abordate serios.

Însă combaterea lor nu poate justifica deplasarea proceselor democratice în zone opace, preponderent securitare, fără garanții clare privind libertatea de exprimare, pluralismul politic, dreptul cetățenilor la informare și controlul parlamentar.

Atunci când teme precum anularea alegerilor, dezinformarea, libertatea de exprimare și securitatea națională sunt gestionate predominant prin comunicare externă, mecanisme de securitate și evaluări greu accesibile publicului, încrederea cetățenilor în procesul democratic este afectată.

Procesul electoral nu poate fi apărat prin opacitate. Libertatea de exprimare nu poate fi protejată prin extinderea necontrolată a mecanismelor de securitate. Democrația nu poate fi consolidată prin diminuarea rolului Parlamentului în dezbaterea celor mai importante teme de suveranitate.

Fapta este gravă prin cumul, deoarece întărește același model instituțional: Președintele substituie dezbaterea democratică, controlul parlamentar și pluralismul politic cu o abordare prezidențial-securitară asupra unor teme fundamentale pentru ordinea constituțională.

Această conduită este relevantă în raport cu art.1 alin.(3) și (5), art.2 alin.(1), art.30, art. 31, art61 alin.(1), art.80 alin.(2) și art.65 alin.(2) lit.h) din Constituție.

XIV. CARACTERUL GRAV AL FAPTELOR IMPUTATE

Faptele descrise nu sunt simple declarații izolate, simple opțiuni politice sau simple diferențe de viziune între Președinte și Parlament. Ele alcătuiesc o conduită instituțională repetată, cu efecte asupra mai multor zone constituționale esențiale:

- autoritatea judecătorească;

- Consiliul Superior al Magistraturii;

- Curtea Constituțională;

- serviciile de informații;

- Parlamentul;

- procedura de formare a Guvernului;

- neutralitatea funcției prezidențiale;

- procesul electoral;

- libertatea de exprimare;

- controlul democratic asupra securității naționale.

Gravitatea rezultă din cumulul următoarelor elemente:

a) Președintele a anunțat un mecanism extralegal de consultare asupra CSM, autoritate constituțională garantă a independenței justiției;

b) Președintele a creat aparența unei structuri prezidențiale de verificare a problemelor din justiție;

c) Președintele a exercitat presiune publică asupra CCR într-o cauză pendinte;

d) Președintele a omis să propună Parlamentului directorul SRI, menținând provizoratul instituțional;

e) Președintele a susținut extinderea rolului SRI în zone apropiate de ancheta penală, fiscalitate și anticorupție;

f) Președintele a transformat consultările pentru formarea Guvernului într-un proces filtrat ideologic;

g) Președintele s-a implicat în dinamica internă a coaliției guvernamentale;

h) Președintele a susținut public un candidat USR într-o competiție electorală;

i) Președintele a prezentat extern un raport privind anularea alegerilor înaintea unei dezbateri parlamentare interne complete;

j) Președintele a accentuat abordarea securitară a unor teme democratice sensibile.

Prin toate acestea, Președintele României a afectat valorile constituționale fundamentale ale statului de drept: separația puterilor, neutralitatea funcției prezidențiale, controlul parlamentar asupra serviciilor de informații, independența justiției, autoritatea Curții Constituționale, pluralismul politic, suveranitatea națională și buna funcționare a autorităților publice.
Faptele sunt grave deoarece au aptitudinea de a tulbura ordinea constituțională și de a împiedica funcționarea normală a autorităților publice, în sensul exigențelor desprinse din jurisprudența Curții Constituționale privind art.95 din Constituție.

XV. CONCLUZII

Având în vedere cele expuse, semnatarii prezentei propuneri constată că Președintele României, domnul Nicușor-Daniel Dan, a săvârșit fapte grave prin care a încălcat prevederile Constituției României, fapte care justifică declanșarea procedurii de suspendare din funcție prevăzute de art. 95 din Constituție.

Prezenta propunere nu reprezintă un act de ostilitate politică față de instituția Președintelui României, ci un demers constituțional de apărare a echilibrului puterilor în stat, a controlului democratic asupra serviciilor de informații, a independenței justiției, a neutralității funcției prezidențiale și a rolului Parlamentului ca organ reprezentativ suprem al poporului român.

Într-un stat de drept, Președintele nu poate fi simultan mediator constituțional, actor politic al coaliției, evaluator informal al CSM, critic al CCR în cauze pendinte, garant personal al funcționării SRI fără director civil numit, susținător al extinderii rolului serviciilor în zone sensibile, selector ideologic al majorităților parlamentare, promotor al unui candidat de partid și comunicator extern prioritar al unor concluzii privind anularea alegerilor interne.

Funcția prezidențială nu poate fi personalizată. Ea trebuie exercitată în limitele Constituției.

Persistența domnului Nicușor-Daniel Dan în conduite care depășesc limitele constituționale ale funcției prezidențiale demonstrează o abatere gravă de la rolul de mediator, de garant al echilibrului instituțional și de reprezentant neutru al statului român.

Faptele evocate mai sus sunt, în aprecierea inițiatorilor prezentei propuneri, fapte grave de încălcare a Constituției, în sensul art.95 alin.(1), care justifică suspendarea din funcția de Președinte al României a domnului Nicușor-Daniel Dan și, ulterior, supunerea demiterii sale referendumului național.

XVI. SOLICITÃRI

În temeiul art.95 din Constituția României, semnatarii solicită:

- înregistrarea prezentei propuneri de suspendare la Birourile permanente ale Camerei Deputaților și Senatului;

- aducerea neîntârziată a propunerii la cunoștința Președintelui României;

- convocarea Camerei Deputaților și Senatului în ședință comună;

- prezentarea propunerii de suspendare în ședința comună a celor două Camere;

- sesizarea Curții Constituționale în vederea emiterii avizului consultativ prevăzut de art.146 lit.h) din Constituție;

- după primirea avizului consultativ al Curții Constituționale, supunerea propunerii de - suspendare votului Parlamentului, în ședință comună;

- în cazul aprobării suspendării, îndeplinirea procedurilor legale privind organizarea referendumului național pentru demiterea Președintelui României.

XVII. ANEXE PROBATORII

La prezenta propunere se anexează:

Anexa nr.1 - declarațiile publice ale Președintelui privind organizarea unui referendum în corpul magistraților cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii;

Anexa nr.2 - reacția publică a Consiliului Superior al Magistraturii privind caracterul nelegal al consultării propuse și riscul de ingerință în autoritatea judecătorească;

Anexa nr.3 - materialele privind colectarea de către Președinte a unor sesizări/documente de la magistrați și organizarea consultărilor de la Palatul Cotroceni;

Anexa nr.4 - declarațiile publice ale Președintelui privind Curtea Constituțională și amânările în materia pensiilor magistraților;

Anexa nr.5 - dispozițiile Legii nr. 14/1992 privind conducerea SRI, numirea directorului și controlul parlamentar;

Anexa nr.6 - materialele publice privind conducerea interimară a SRI;

Anexa nr.7 - declarațiile Președintelui privind rolul SRI în combaterea corupției și evaziunii fiscale;

Anexa nr.8 - declarațiile privind consultările informale pentru formarea Guvernului și constituirea unui Guvern 'pro-occidental';

Anexa nr.9 - materialele privind participarea Președintelui la discuții ale coaliției guvernamentale sau la negocieri privind pachete fiscal-bugetare și pensiile magistraților;

Anexa nr.10 - materialele privind participarea Președintelui la lansarea candidaturii domnului Cătălin Drulă, candidat USR la Primăria Capitalei;

Anexa nr.11 - declarațiile publice ale domnului Cătălin Drulă privind susținerea Președintelui României pentru candidatura sa;

Anexa nr.12 - materialele privind raportul referitor la anularea alegerilor prezidențiale din 2024, prezentat liderilor europeni la Copenhaga;

Anexa nr.13 - materialele privind publicarea ulterioară a raportului de către Administrația Prezidențială;

Anexa nr.14 - materiale privind combaterea dezinformării, libertatea de exprimare și necesitatea transparenței democratice în gestionarea temelor electorale și de securitate națională;

Anexa nr.15 - jurisprudența relevantă a Curții Constituționale privind art. 95 din Constituție și standardul faptelor grave imputabile Președintelui României.