Egalitatea de șanse începe acolo unde persoana cu handicap nu mai este lăsată singură în fața umilinței

Astăzi, 8 mai, marcăm Ziua Egalității de Șanse între Femei și Bărbați, o zi care vorbește despre dreptul fiecărui om de a fi tratat cu respect, fără discriminare, fără umilință și fără să fie împins la margine din cauza unei vulnerabilități.

Din acest motiv, am depus inițiativa legislativă prin care propun completarea Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap și a Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pentru ca persoanele cu handicap să fie protejate mai clar împotriva hărțuirii, umilirii publice, expunerii degradante și lipsei de reacție din partea instituțiilor care au obligația să le apere demnitatea.

Persoanele cu handicap sunt printre cei care pot simți cel mai dureros lipsa de protecție atunci când sunt batjocorite, filmate, expuse public, umilite în mediul online sau puse în situații degradante, iar statul nu poate rămâne doar la nivelul declarațiilor despre respect și incluziune, ci trebuie să introducă reguli clare prin care instituțiile și cei care oferă servicii să fie obligați să intervină atunci când demnitatea unui om este călcată în picioare.

Prin această inițiativă legislativă propun introducerea în lege a unor dispoziții clare privind hărțuirea persoanei cu handicap și umilirea publică, astfel încât asemenea fapte să nu mai fie tratate ca simple episoade neplăcute, ca glume proaste sau ca situații care pot fi trecute sub tăcere, ci ca forme reale de atingere a demnității umane, care trebuie prevenite, oprite și sancționate atunci când este cazul.

Proiectul stabilește că persoanele cu handicap beneficiază de protecție împotriva hărțuirii și a umilirii publice, iar divulgarea, difuzarea, transmiterea sau publicarea de imagini, înregistrări, texte ori alte materiale realizate cu intenția de a expune o persoană cu handicap într-o situație degradantă nu trebuie să rămână fără consecințe, mai ales într-o perioadă în care mediul online poate transforma suferința unui om într-un spectacol public nedemn.

Inițiativa introduce obligația furnizorilor de servicii sociale, a centrelor rezidențiale sau de zi, a instituțiilor publice, a unităților sanitare, a unităților de învățământ și a angajatorilor care au în evidență, îngrijire, supraveghere ori raporturi de muncă a persoanelor cu handicap de a interveni în cel mult 24 de ore de la luarea la cunoștință a unei situații de risc, pentru ca reacția instituțională să nu mai vină târziu, formal sau doar după ce răul a fost deja făcut.

Măsurile propuse pot însemna informarea reprezentantului legal, facilitarea accesului la sprijin psihologic, îndrumarea către servicii de specialitate sau sesizarea autorităților, iar în situațiile în care autorul faptei este chiar un angajat al unei instituții sau entități responsabile de protecția persoanei cu handicap, conducerea acesteia va avea obligația să dispună măsurile disciplinare sau administrative prevăzute de lege.

Am propus, de asemenea, un mecanism de evidență și raportare a incidentelor către Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Persoanelor cu Dizabilități, pentru că statul nu poate combate un fenomen pe care nu îl urmărește, nu îl măsoară și nu îl tratează cu seriozitate, iar protecția persoanelor cu handicap nu trebuie să depindă de norocul de a exista sau nu cineva care să reacționeze la timp.

Proiectul completează și cadrul contravențional din materia discriminării, prin sancționarea difuzării, publicării sau transmiterii de imagini, sunete ori materiale referitoare la o persoană cu handicap, atunci când acestea sunt realizate cu intenția de a ridiculiza, umili sau aduce atingere demnității persoanei, cu precizarea necesară că această sancțiune se aplică doar atunci când fapta nu constituie infracțiune.

Această inițiativă nu este îndreptată împotriva libertății de exprimare, a presei sau a dreptului de a semnala situații de interes public, pentru că textul prevede expres excepții pentru scopul jurnalistic, educativ, științific, artistic, pentru sesizarea unor fapte prevăzute de legea penală și pentru protejarea unui interes public legitim, însă libertatea de exprimare nu poate fi folosită ca paravan pentru batjocorirea unui om vulnerabil.

Egalitatea de șanse se vede abia atunci când legea îl apără și pe omul care nu poate să se apere singur, când o persoană cu handicap nu mai este lăsată la mila celor care o filmează, o batjocoresc, o expun sau o transformă în subiect de râs, iar instituțiile nu mai pot spune că nu este treaba lor atunci când demnitatea unui om este călcată în picioare.

Prin această propunere legislativă, vreau ca legea să spună mai clar că demnitatea persoanei cu handicap nu este negociabilă, că umilirea publică nu este divertisment, că expunerea degradantă a unui om vulnerabil nu poate fi tratată ca o simplă glumă și că instituțiile care au obligația să protejeze aceste persoane trebuie să reacționeze la timp, nu formal și nu doar după ce răul a fost deja făcut.

Nu există egalitate de șanse acolo unde o persoană cu handicap poate fi transformată în glumă publică, în material de internet sau în țintă de batjocură, fără ca legea să reacționeze clar și fără ca instituțiile să fie obligate să intervină, iar dacă astăzi, 8 mai, vorbim despre egalitate, atunci trebuie să avem curajul să spunem că egalitatea începe exact acolo unde omul cel mai ușor de rănit nu mai este lăsat singur.

Raisa ENACHI,
Deputat de Vaslui

București, 08 mai 2026