Nu vindem bogățiile țării la bursă!

Bunurile strategice ale Statului Român nu pot fi listate la bursă, deoarece nu mai sunt protejate, iar reformele Guvernului trebuie să vizeze finanțarea și eficientizarea companiilor de stat, un management profesionist și consilii de administrație independente, reinvestirea profitului în dezvoltare, pentru eliminarea pierderilor cronice, sau atragerea de fonduri europene prin instituții financiare internaționale.

Bunurile proprietate publică, potrivit art. 136 alin.4 din Constituție, 'sunt inalienabile'.

Un Raport-pilot privind 22 de companii de stat propune un set amplu de măsuri de reformă, care includ închideri și restructurări, cât și listări la Bursa de Valori București și vânzări de participații. Documentul evidențiază și posibilitatea valorificării unor pachete minoritare de acțiuni, cu un potențial estimat între 3 și 8 miliarde de lei.

În acest context, politicienii susțin că listarea la bursă reprezintă un instrument eficient pentru îmbunătățirea guvernanței corporative, cea mai importantă inițiativă fiind listarea CEC Bank, principalul candidat pentru o ofertă publică inițială.

Alte companii analizate pentru listarea unor participații sunt: Administrația Porturilor Maritime Constanța, Compania Națională Aeroporturi București, Salrom, precum și Loteria Română, Imprimeria Națională și Poșta Română.

Așadar, Guvernul României propune reforme în companiile de stat și autorități de reglementare, având ca obiect printre altele reforma autorităților autonome și creșterea eficienței companiilor de stat, atragerea de capital privat și implicarea pieței de capital.

În realitate ideea principală este aceea a diminuării suveranității economice prin faptul că unele regii și companii publice (ex: apă, transport local, energie), vor fi listate la bursă, permițând investitorilor privați să cumpere acțiuni.

În calitate de deputat al Statului Român, susțin ideea reformelor, dar, indiferent de tipul bursei (valori mobiliare, materii prime, energie etc.), bunurile publice nu pot fi listate, pentru că nu pot fi comercializate și rămân permanent în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, la dispoziția cetățenilor români!

Potrivit art. 136 alin.4 din Constituție, inalienabilitatea bunurilor care constituie obiect al dreptului de proprietate publică impune nu numai soluția interdicției înstrăinării lor, ci, ca o consecință, imposibilitatea dobândirii acestora de către terți prin oricare alt mod de dobândire reglementat de lege. Mai exact, bunurile proprietate publică au următoarele caracteristici juridice:

1. Nu pot fi vândute sau înstrăinate prin acte obișnuite.

2. Nu pot fi folosite în garanție pentru datorii.

3. Pot fi întrebuințate temporar sau concesionate, dar proprietatea rămâne publică.

4. Nu pot fi listate la bursa de valori sau alte piețe financiare.

În acest cadru legal, scopul inalienabilității bunurilor proprietatea statului, vizează: protejarea interesului public, asigurarea faptului că bunurile necesare pentru servicii publice (școli, spitale, drumuri) rămân în proprietatea comunității, prevenirea abuzurilor și a pierderii patrimoniului public.

Totodată, prin dispozițiile art. 135 alin.2 litera d din Constituția României, se instituie obligația statului de a asigura exploatarea resurselor naturale, în concordanță cu interesul național. Drept urmare, pentru asigurarea exploatării resurselor naturale în concordanță cu interesul național, statul trebuie să asigure crearea cadrului favorabil pentru valorificarea în sensul exploatării tuturor factorilor de producție, iar nu pentru înstrăinarea lor!

Or, în condițiile în care statul vinde o parte din companie către public, iar acțiunile devin tranzacționabile, se ajunge la pierderea controlului asupra resurselor strategice, pentru că odată vândute, statul nu mai decide ce se întâmplă cu sectoare vitale precum energie, transport sau telecomunicații. Profitul pleacă în afara țării - dacă investitorul este străin, mare parte din câștiguri nu se mai reinvestesc local, ci sunt repatriate.

În lipsa controlului public, companiile private urmăresc în primul rând maximizarea profitului, nu accesibilitatea serviciilor, așa încât prețurile vor fi mai mari pentru consumatori, iar pierderea locurilor de muncă va fi iminentă (față de restructurările masive).

Mai mult, ne vom confrunta cu situații de inechitate socială, deoarece statul poate asigura servicii accesibile pentru toată populația, în timp ce o companie privată poate discrimina între clienții profitabili și cei mai vulnerabili.

Există și argumente politice și strategice împotriva listării la bursă a companiilor de stat:

- Diminuarea suveranității economice - dependența de firme private sau de capital străin poate limita capacitatea statului de a lua decizii independente.

- Riscul corupției - procesul de listare poate fi netransparent, cu vânzări subevaluate și avantaje pentru grupuri de interese restrânse.

- Interesul pe termen scurt vs. cel pe termen lung: listarea poate duce la pierderi de control asupra serviciilor publice.

Deputat Vârgă Mariana