Victimele violenței nu au nevoie de definiții, ci de protecție reală

Între modificări de formă în lege și nevoia de protecție reală, alegerea nu ar trebui să fie niciodată dificilă, vorbim despre vieți care depind de decizii concrete, nu de formulări.

Violența împotriva femeilor rămâne o realitate gravă, care nu poate fi tratată superficial. Orice inițiativă legislativă trebuie analizată nu doar prin prisma intenției declarate, ci mai ales prin efectele reale pe care le produce. Dincolo de concepte juridice, există victime care au nevoie de intervenție rapidă, protecție efectivă și un sistem care funcționează.

Introducerea termenului 'femicid' în Codul penal este prezentată ca un progres. Dar întrebarea esențială nu este cum denumim fenomenul, ci dacă această modificare schimbă cu adevărat ceva pentru victime. Recunoașterea problemei este importantă, însă nu este suficientă.

Problema acestui demers este că nu aduce instrumente concrete de protecție și, în plus, riscă să creeze confuzie juridică. Instituțiile abilitate au semnalat deja suprapuneri între infracțiuni și riscul unei duble reglementări în Codul penal. Cu alte cuvinte, complicăm legea fără să rezolvăm realitatea din teren. Analiza arată clar, proiectul nu intervine acolo unde sistemul cedează. Nu schimbă modul de reacție la apelurile de urgență, nu introduce obligații ferme pentru instituții, nu rezolvă problema ordinelor de protecție încălcate și nu creează mecanisme eficiente de monitorizare a agresorilor.

În schimb, extinde cadrul teoretic prin noi definiții, fără impact direct asupra siguranței victimelor.

Între timp, realitatea este dură și nu poate fi ignorată. România funcționează la limită în ceea ce privește infrastructura de sprijin: doar 27 de adăposturi de urgență, 16 centre de recuperare, 42 de locuințe protejate și 42 de centre maternale. În multe cazuri, victimele, alături de copii, nu au unde să meargă sau sunt nevoite să își părăsească locuința pentru a se salva. Aici este ruptura fundamentală între discurs și realitate.

O lege care își propune să protejeze trebuie să intervină exact în punctele în care sistemul eșuează, nu doar să adauge termeni noi în Codul penal.

Din această nevoie reală a apărut propunerea (L57/2026) de completare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, un mecanism clar, aplicabil și orientat spre protecția efectivă a victimei. Principiul este simplu și corect, victima rămâne în locuință, iar agresorul este cel care pleacă, indiferent de cine este proprietarul.

Măsura este dispusă de instanță în cadrul procesului de divorț, pe baza unor probe concrete, ordine de protecție, certificate medico-legale, declarații de martori sau înregistrări. Durata poate ajunge până la 10 ani, în funcție de gravitatea situației, riscul de recidivă și existența copiilor.
Mai mult decât atât, interdicția de revenire este fermă, iar încălcarea ei atrage consecințe reale, răspundere penală și evacuare silită fără termen de grație. În același timp, dreptul de folosință al victimei este protejat juridic, fiind înscris în cartea funciară și opozabil inclusiv terților.

Acesta este tipul de intervenție care poate face diferența între vulnerabilitate și siguranță.

Cu toate acestea, propunerea a primit raport de respingere din partea aceleiași 'comisii speciale' care a susținut proiectul privind femicidul. O decizie care ridică o întrebare legitimă: ce alegem, de fapt? Soluții care sună bine sau soluții care funcționează?

Această diferență arată clar direcția în care se merge, spre soluții care arată bine în text și în spațiul public, nu spre cele care pot produce efecte reale. Pentru că femeile aflate în astfel de situații nu au nevoie de un cuvânt nou în Codul penal, ci de intervenție la timp, de protecție efectivă, de sprijin real și de un sistem care funcționează atunci când cer ajutor.

Este simplu să scrii câteva rânduri într-o lege și să creezi impresia unei schimbări, dar este mult mai greu să faci ca acele lucruri să funcționeze în mod real.

Concluzia este simplă și nu mai are nevoie de interpretări, este mai ușor să introduci un cuvânt nou în Codul penal și să organizezi o conferință de presă decât să construiești un mecanism care să funcționeze concret, nu doar declarativ.

Primul arată bine.

Al doilea salvează vieți.

Raisa Enachi,
Deputat de Vaslui