În timp ce întreaga lume își dezvoltă capacitățile de producție și energetice, România pare să meargă în direcția opusă: le închide.

Sub pretextul tranziției energetice, mii de angajați ai Complexului Energetic Oltenia sunt împinși spre șomaj, începând cu 1 aprilie 2026.

Vorbim despre tranziția energetică - un proces prin care societatea renunță treptat la combustibilii fosili (cărbune, petrol, gaze naturale) în favoarea unor surse de energie mai curate și sustenabile. Scopul principal este reducerea poluării aerului și protejarea mediului. Cu toate acestea, apare un paradox: în paralel, se investește masiv în industria de armament, considerată una dintre cele mai poluante, din cauza emisiilor ridicate și a eliberării de metale grele și alte substanțe nocive.

România susține, la nivel european, necesitatea unei tranziții energetice graduale și echilibrate. În realitate însă, la nivel național asistăm la un proces dezechilibrat și profund nedrept: închideri accelerate de capacități energetice, fără alternative economice viabile, disponibilizări masive fără protecție socială reală și subfinanțarea unor companii strategice.

Aceasta nu este doar o problemă economică- este o problemă socială majoră. Vorbim despre comunități întregi afectate, despre familii care își pierd siguranța zilei de mâine și despre o lipsă evidentă de viziune în gestionarea tranziției energetice.

În acest context, Prim-ministrul Ilie Bolojan a declarat că România 'și-a asumat angajamente în fața Comisiei Europene - angajamente pentru care a beneficiat de finanțare și care au stat la baza planului de restructurare'.

1. Dar cum rămâne cu angajamentul față de români? Cum se aplică dispozițiile art. 47 din Constituția României, care obligă Statul să ia măsuri de dezvoltare economică și de protecție socială?

Față de oamenii care muncesc, care plătesc taxe și care așteaptă stabilitate și respect? Unde este responsabilitatea față de cei care țin în viață acest sistem energetic?

2.Respectăm angajamentele externe - dar pe cele față de români cine le mai respectă?

Orice angajament internațional trebuie să aibă ca prioritate cetățeanul român - dreptul la muncă, siguranța unui venit și un trai decent.

Domnule Ilie Bolojan,

Situația energetică a României cere decizii rapide și asumate, nu explicații și justificări invocate în mod repetat. Este inacceptabil ca angajamentele europene să fie folosite ca scuză pentru lipsa de acțiune sau pentru amânarea soluțiilor necesare.
România are nevoie de independență energetică reală: investiții în producția internă, reducerea dependenței de importuri și o strategie coerentă, aplicată consecvent. Orice întârziere sau pas înapoi costă direct cetățenii și economia!!

În contextul actual, în care Războiul Mondial stă să se declanșeze și fiecare Stat urmărește să sporească sursele de energie, care înseamnă PUTERE, solicit:

* Dezvoltarea capacităților de producție și energetice; Investiții în producția internă de energie (hidro, nuclear, regenerabile);

* Reînnoirea contractelor individuale de muncă pe durată determinată care expiră la 1 aprilie 2026 pentru 1.476 de salariați și la 1 mai 2026 pentru alți 317 salariați, pentru angajații Complexului Energetic Oltenia;

* Identificarea urgentă a unor soluții alternative de ocupare pentru angajații afectați;

* Acordarea unor compensații salariale corecte și suficiente pentru cei care nu își vor putea continua activitatea.

Tranziția energetică nu trebuie să devină o tranziție către sărăcie. Nu putem accepta ca povara acestor transformări să fie suportată exclusiv de oameni care au muncit o viață întreagă în sectorul energetic. România are nevoie de o tranziție justă - nu de una grăbită și nedreaptă.