Strategia pentru reziliența în domeniul apei COM (2025) 280, între promisiuni europene și costuri reale pentru state

Pe ordinea de zi a plenului Camerei Deputaților se află proiectul de hotărâre privind adoptarea opiniei asupra Comunicării Comisiei Europene COM (2025) 280, Strategia europeană pentru reziliența în domeniul apei. Documentul pornește de la o problemă reală, însă forma susținută la nivel parlamentar ridică semne serioase de întrebare privind coerența, echilibrul și aplicabilitatea sa.

Analiza opiniei formulate evidențiază un caracter aproape integral favorabil, construit în jurul unor formulări generale precum 'susține', 'sprijină', 'recomandă' sau 'propune', fără a introduce rezerve, condiționări sau o evaluare concretă a impactului economic asupra statelor membre.

Deși strategia invocă respectarea principiului subsidiarității, conținutul hotărârii introduce mecanisme clare de responsabilizare, stabilirea contribuției fiecărui stat la atingerea unor ținte, definirea unor metodologii comune de evaluare și posibilitatea aplicării unor mecanisme de corecție, însoțite de calendare de implementare. Aceste elemente depășesc sfera unui simplu instrument tehnic și conturează un sistem de obligații individualizate la nivel național.

Documentul reunește obiective multiple, de la protecția mediului și gestionarea resurselor de apă până la agricultură, industrie, digitalizare și cercetare, fără a stabili o ierarhie clară a priorităților sau o etapizare realistă. În aceste condiții, statele membre sunt puse în situația de a gestiona simultan cerințe extinse, fără resurse proporționale.

Impactul asupra agriculturii este direct și mai semnificativ decât sugerează formulările generale. Recomandările privind trecerea la culturi rezistente la secetă și utilizarea îngrășămintelor organice implică, în practică, orientarea fermierilor către anumite tipuri de producție, fără mecanisme clare de compensare.

Strategia se suprapune peste politici europene deja existente în domeniul agricol, climatic și de mediu, generând o presiune cumulată asupra acelorași sectoare, în special asupra agriculturii. Soluțiile propuse sunt concentrate în jurul tehnologiei, digitalizării și monitorizării, fără a ține cont suficient de diferențele majore de infrastructură între statele membre, ceea ce ridică probleme de realism în aplicare.

Deși hotărârea recomandă asigurarea unei finanțări adecvate prin bugetul Uniunii Europene și propune includerea acestor obiective în viitorul cadru financiar multianual, aceste referiri rămân fără garanții concrete. Astfel, se validează o direcție care presupune costuri semnificative, fără certitudinea finanțării.

Hotărârea menționează acordarea unei atenții speciale regiunii Mării Negre, un aspect relevant pentru România, însă această referire rămâne la nivel declarativ, fără instrumente dedicate sau alocări financiare clare. În același timp, sunt recunoscute explicit problemele României, seceta, calitatea apelor, starea corpurilor de apă, pierderile din infrastructură și necesitatea unor investiții majore, fără ca aceste realități să fie corelate cu obligațiile propuse sau condiționate de un sprijin financiar adecvat.

În lipsa unor mecanisme financiare clare și obligatorii, există riscul ca aceste angajamente să fie asumate politic la nivel european, iar implementarea lor să fie suportată în principal de statele membre și de cetățeni.

În acest context, există riscul ca această strategie să urmeze traiectoria altor inițiative europene, în care recomandările de astăzi devin obligațiile de mâine, fără o pregătire financiară și administrativă adecvată.

Nu este un vot fără consecințe. Dincolo de declarații, costurile vor ajunge în economie și, în final, la cetățeni.

Deputat neafiliat de Vaslui
Raisa Enachi
24 martie 2026