România, în fața unei crize prelungite, iar guvernul acționează abia când nu mai poate ignora efectele

De trei săptămâni, România se confruntă cu o realitate cruntă, prețurile la pompă cresc constant, zi de zi, fără pauză și fără explicații clare din partea autorităților. În tot acest timp, cetățenii au plătit mai mult pentru fiecare litru de combustibil, pentru fiecare drum și pentru fiecare produs care depinde de transport. În aceste trei săptămâni de scumpiri vizibile și constante, guvernul nu a reacționat cu soluții concrete, iar răspunsurile oficiale au fost amânate și diluate.

Astăzi, după ce motorina a depășit pragul de 10 lei pe litru, s-a 'descoperit' brusc că există o criză. Guvernul a convocat ședință, a adoptat ordonanță de urgență, și a anunțat măsuri. Această reacție vine mult prea târziu, după ce situația a devenit imposibil de ignorat, din punct de vedere politic. Problema este că această 'criză' nu a apărut peste noapte, nu a fost un fenomen imprevizibil. A fost construită lent, zi de zi, timp de trei săptămâni, în care guvernul a preferat să consulte, să analizeze și să respingă orice soluție, etichetând-o drept 'populistă', fără să acționeze efectiv.
În aceeași perioadă, alte state europene au demonstrat ce înseamnă să acționezi rapid și eficient. Italia a redus accizele cu 0,25 euro pe litru și a plafonat prețul motorinei, Spania a alocat 5 miliarde de euro pentru a reduce prețul cu până la 30 de cenți pe litru, Slovenia și-a redus accizele, Ungaria a plafonat prețurile, Bulgaria a acordat compensații directe pentru cetățenii cu venituri mici, Austria a redus taxele pe carburanți, iar Polonia a tăiat TVA-ul la combustibili la 8%. Toate aceste guverne au arătat că, atunci când există voință politică, există și instrumentele necesare pentru a proteja cetățenii.

În România, însă, guvernul a continuat să încaseze o sumă semnificativă din fiecare litru de combustibil prin accize și TVA, iar la începutul anului a decis chiar să majoreze aceste accize. În momentul în care prețurile au explodat, explicația guvernului a fost că nu mai există 'spațiu de intervenție' din cauza veniturilor generate de aceste accize. Astfel, guvernul a mărit povara înainte de criză, iar acum folosește aceeași povară ca justificare pentru a nu interveni în mod eficient.

În același timp, marile companii din sectorul energetic au înregistrat profituri imense. OMV Petrom a încheiat 2025 cu un profit net de aproximativ 3,1 miliarde lei, iar Romgaz a raportat un profit net de 3,3 miliarde lei, contribuind cu peste 2 miliarde lei la bugetul de stat, bani care au intrat în același buget invocat acum de guvern drept 'motivul' pentru care nu se poate interveni. 'Nu avem bani' nu este un fapt obiectiv, ci o alegere politică.

Măsura adoptată acum, plafonarea adaosului comercial, este o soluție limitată, care nu abordează cauza principală a scumpirilor. Această măsură vine cu o întârziere de trei săptămâni, după ce efectele acestei scumpiri au fost deja resimțite în transporturi, în prețurile alimentelor și în fiecare cheltuială zilnică a cetățenilor.

Ni se spune că statul nu trebuie să intervină direct în formarea prețurilor, dar, în același timp, vedem intervenții directe în piață pentru alte sectoare. Acest fapt demonstrează că problema nu este lipsa instrumentelor de intervenție, ci momentul în care acestea sunt utilizate. Instrumentele, exemplele și timpul sunt la dispoziția guvernului, dar a lipsit reacția la momentul potrivit.

Problema nu este că nu se poate face nimic, ci faptul că guvernul intervine doar atunci când costul politic devine mai mare decât costul suportat de oameni. În rest, cetățenii sunt lăsați să plătească prețul, iar soluțiile vin doar atunci când criza devine imposibil de ignorat.

Deputat neafiliat de Vaslui
Raisa Enachi