Simpozion 'Brâncuși 150: Eu caut spiritul' la BCU 'Carol I'

Cum ne raportăm, în mod real, la valorile noastre culturale?

Vineri, 20 martie 2026, Biblioteca Centrală Universitară 'Carol I', în colaborare cu Academia Română și Muzeul Național al Literaturii Române, a organizat simpozionul 'Brâncuși 150 - Eu caut spiritul'. Dincolo de evocarea unei personalități emblematice, invitații au ridicat o întrebare esențială: 'cum ne raportăm, în mod real, la valorile noastre culturale?'

În deschidere, Ion-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a subliniat amploarea manifestărilor dedicate lui Constantin Brâncuși în anul aniversar și rolul esențial al instituțiilor culturale în recuperarea și valorificarea operei sale. Reamintind că Brâncuși este membru post-mortem al Academiei Române, statut care confirmă, chiar și tardiv, locul său în patrimoniul cultural național, a atras atenția asupra modului fragil în care memoria culturală poate funcționa și a insistat asupra necesității unei asumări conștiente și continue a valorilor. Discursul său a reafirmat identitatea complexă a artistului, definită deopotrivă de rădăcinile românești și de notorietatea internațională, într-un parcurs care l-a consacrat ca personalitate franco-română.

Acad. Mircia Dumitrescu vorbind despre relația dintre operă și creator, a subliniat că viața lui Brâncuși a fost, în sine, o operă. Într-un discurs marcat de accente critice, acesta a atras atenția asupra modului în care societatea contemporană separă opera de personalitatea artistului, golind-o de sens. Evocând, în paralel, situația manuscriselor lui George Enescu, a lansat un avertisment: 'nu avem grijă de sufletele lor și nici de opera lor'. După ce a citit de la tribună una din scrisorile lui Mihai Eminescu din 1884, a întărit ideea că, pentru un creator, opera reprezintă însăși forma de locuire în lume.

În continuare, Dalina Bădescu a analizat procesul de mitologizare a lui Brâncuși, arătând că imaginea sa publică a fost construită, în mare măsură, în contexte ideologice. Aceasta a identificat două ipostaze dominante - 'țăranul genial' și artistul format la Paris - și a explicat cum, începând cu anii '60, discursul oficial a privilegiat o imagine simplificată, aproape mistificată, în detrimentul complexității reale a operei. 'Mitul devine o formă de trădare atunci când înlocuiește înțelegerea autentică', a concluzionat aceasta, arătând tendința de a reduce creația brâncușiană la câteva lucrări emblematice, în vreme ce este ignorată în ansamblul ei.

Criticul de artă Pavel Șușară a adus în discuție problema recunoașterii artei moderne, pornind de la celebrul proces intentat în Statele Unite în anii '20, când sculptura 'Pasărea în văzduh' a lui Constantin Brâncuși a fost refuzată la vamă și clasificată drept obiect industrial, nu operă de artă. Într-un context juridic și cultural tensionat, dezbaterea a depășit cazul particular și a ridicat o întrebare fundamentală: 'ce anume definește o operă de artă?' Acesta a evidențiat ruptura produsă de Brâncuși față de morfologia tradițională și orientarea către o 'sintaxă' a formelor, în care sensul nu mai este imediat recognoscibil. Decizia instanței americane a consfințit nu doar statutul unei opere, ci și necesitatea autorului în definirea artei moderne: fără prezența creatorului, opera riscă să devină invizibilă pentru o percepție neantrenată.

Prof. univ. dr. Ioan Cristescu, managerul Muzeului Național al Literaturii Române, a completat această perspectivă printr-o incursiune în literatura dedicată lui Constantin Brâncuși, conturând totodată dimensiunea intelectuală a artistului. Fără a transforma atelierul său parizian într-un spațiu mitizat, acesta a subliniat că Brâncuși era frecvent vizitat de personalități precum Tristan Tzara, Marcel Duchamp sau Erik Satie, prezențe care confirmă anvergura dialogului intelectual din jurul său. Demontând clișeele unei vieți boeme, Ioan Cristescu a conturat portretul unui artist riguros, ancorat în muncă și disciplină, care a păstrat, în același timp, o legătură afectivă constantă cu România. 'Vom rămâne în veci neconsolați pentru că Brâncuși ne-a părăsit de două ori', a afirmat acesta, îndemnând la o reîntoarcere autentică spre operă.

Conf. univ. dr. Mireille Rădoi, directorul general al Bibliotecii Centrale Universitare 'Carol I', a adus în prim-plan tema recunoașterii valorii și a responsabilității instituționale.

'Dedicăm întâlnirea noastră lui Constantin Brâncuși atât pentru a-i celebra numele, cât și pentru a extrage din viața sa un sens aplicabil prezentului. Privind în perspectivă, putem înțelege cum se construiește valoarea și, mai ales, cât de greu este ea recunoscută în momentul în care este exprimată. Aceasta modelează așteptările și percepțiile. Ea introduce o direcție, creează repere și stabilește standarde fără a se impune prin zgomot, ci prin consecvență și coerență. De aceea, recunoașterea ei cere mai mult discernământ decât entuziasm.

În acest punct, întrebarea nu este dacă merită să investim în cultură și în formarea tinerilor, ci dacă ne permitem să nu o facem. O societate care nu cultivă creativitatea își limitează capacitatea de a evolua. Inovația apare acolo unde există libertatea de a gândi diferit, iar această libertate se formează prin educație.

Dacă vorbim despre viitori ambasadori culturali ai României, atunci discuția trebuie să fie una concretă: acces la resurse, infrastructură funcțională, instituții coerente și predictibile. Tinerii creatori au nevoie de condiții în care să poată lucra, să poată greși și să poată construi pe termen lung.

Cum putem avea grijă de viitoarele valori ale României dacă nu suntem capabili să înțelegem, să protejăm și să valorificăm moștenirea celor care au devenit deja repere universale?

Biblioteca Centrală Universitară 'Carol I' a fost creată acum peste 130 de ani tocmai pentru a susține acest parcurs. Este un spațiu de studiu, dar și un loc în care ideile se întâlnesc, se confruntă și se dezvoltă. Aici, accesul la cunoaștere este dublat de oportunitatea de a o transforma în proiecte concrete și în direcții de dezvoltare. Dacă ne dorim ca valoarea să fie recunoscută la timp, atunci trebuie să fim capabili să o susținem atunci când ea se manifestă. Diferența o face capacitatea de a acorda, în circumstanțele potrivite, spațiul și resursele necesare.', a declarat Mireille Rădoi, directorul Bibliotecii Centrale Universitare 'Carol I'.

Mara Grigoriu
PR Officer