Bugetul României, dincolo de discursuri, negocieri închise, voturi decise dinainte

În comisiile de specialitate ale Parlamentului, acolo unde se decide modul în care sunt cheltuiți banii publici, procesul bugetar pentru 2026 a scos la iveală o realitate pe care puțini o văd din exterior.

Amendamentele au fost discutate mai degrabă formal, în timp ce direcția votului era deja stabilită, în urma negocierilor politice purtate în afara sălii. În practică, conținutul fiecărui amendament a contat mai puțin decât înțelegerile făcute înainte de începerea dezbaterilor.

Tabloul final al acestor negocieri este cât se poate de clar: 15 amendamente ale parlamentarilor AUR, 28 ale grupului minorităților naționale, un amendament al UDMR în valoare de 150 de milioane de lei, două ale PNL și mai multe amendamente ale PSD, inclusiv unul de 100 de milioane de lei pentru Catedrala din Baia Mare. Toate au fost adoptate.

Niciunul nu a beneficiat de o analiză reală. Aceste rezultate nu reflectă o prioritizare transparentă a cheltuielilor publice, ci mai degrabă un echilibru politic rezultat din negocieri.

Parlamentarii PSD au propus în comisie un 'pachet de solidaritate' de 1 miliard de lei, destinat tinerilor și pensionarilor. Luni, același grup parlamentar se felicita public pentru adoptarea amendamentului, însoțind momentul cu declarații despre grija față de oameni. Miercuri, în comisia de fond, același amendament era respins. Astăzi, joi, 19 martie, componenta privind sursa de finanțare a fost, în schimb, aprobată. Această succesiune de decizii nu indică o politică socială coerentă, ci mai degrabă un exercițiu de imagine.

Întrebarea firească este simplă, dacă există o voință reală pentru măsuri sociale, de ce acestea nu se regăsesc în forma finală a bugetului? Răspunsul este la fel de simplu, amendamentul nu a fost depus pentru a fi adoptat, ci pentru a fi anunțat. Cost politic zero, câștig de imagine maxim.

Situația parlamentarilor AUR este la fel de relevantă pentru modul în care funcționează acest proces. Amendamentele proprii au fost negociate, susținute și adoptate în comisie, în același mecanism pe care partidul îl contestă public. Ulterior, la momentul votului, parlamentarii AUR au fost prezenți în sală, dar nu au votat. 'Prezent, dar nu votez' nu este o poziție politică, ci o strategie de imagine prin care încerci să te delimitezi de un proces din care ai beneficiat direct.

Realitatea este una singură, PSD mimează politici sociale, AUR mimează opoziția, iar în spatele acestor poziții publice funcționează același mecanism de negociere politică.

Miercuri, în jurul orei 18:00, ședința comună a comisiilor de buget a fost suspendată nu din lipsă de soluții tehnice, ci din cauza blocajelor generate de orgolii politice. Într-un moment în care România se confruntă cu un deficit ridicat și presiuni bugetare majore, interesele politice au fost puse, din nou, deasupra interesului public. După discuțiile dintre liderii grupurilor parlamentare, s-a conturat o direcție comună, urmând ca dezbaterile să fie reluate astăzi în comisiile reunite de buget. Conform acestei direcții, sursa de finanțare vizează inclusiv redistribuiri din zona cheltuielilor pentru magistrați, ceea ce confirmă un fapt simplu, banii există, problema este modul în care sunt prioritizați.

În acest context, mesajul transmis de premierul Ilie Bolojan, potrivit căruia nu se vor face excepții, poate fi interpretat ca un apel la disciplină fiscală. În practică însă, într-un sistem deja dominat de excepții negociate politic, lipsa unor intervenții reale pentru corectarea dezechilibrelor riscă să accentueze disfuncționalitățile existente, nu să le rezolve.

Ceea ce s-a întâmplat în aceste zile nu reprezintă o excepție, ci modul în care funcționează, în realitate, procesul bugetar: negocierile politice prevalează asupra analizei economice, iar deciziile sunt luate în funcție de interese de moment, nu de priorități reale.

Analiza ultimilor ani conturează un tipar clar, același sistem politic a mimat munca, a mimat reformele și a mimat grija față de cetățeni. Același ciclu se repetă, declarații înaintea votului, blocaje după, iar la final nota de plată este achitată de români.

Banii există. Se găsesc întotdeauna atunci când trebuie: pentru finanțarea partidelor, pentru cumul de salarii, pentru indemnizații din funcții multiple, pentru catedrale și proiecte negociate în spatele ușilor închise. Nu se găsesc însă pentru ambulanțe, pentru școli, pentru pensionari sau pentru tineri. Acest lucru nu mai poate continua. Bugetul este momentul în care se vede clar cine își asumă responsabilitatea și cine rămâne la nivel de declarații. Nu pentru partid, nu pentru imagine, nu pentru negocieri, ci pentru cei care plătesc taxe, muncesc și privesc acest spectacol cu tot mai multă frustrare.

Românii nu mai au răbdare cu un sistem care își împarte resursele între cei care îl controlează și le spune celor care îl finanțează că nu sunt bani.

Sunt bani. Întrebarea este: pentru cine?

Raisa ENACHI,
Deputat de Vaslui

București, 19 martie 2026