Ce alt semnal de alarmă mai așteaptă actuala guvernare Bolojan, dacă și Mioveniul devine simbol al nesiguranței industriale?

În luna martie 2026, Sindicatul Autoturisme Dacia a avertizat public că aproximativ 1.200 de oameni de la Mioveni vor fi disponibilizați. Este un fapt grav, care lovește direct în salariați, în familiile lor și în stabilitatea unei comunități construite în jurul muncii și al industriei. Cu atât mai grav cu cât Dacia nu este doar o mare uzină a României, ci un simbol industrial și o adevărată carte de vizită a țării, un nume cu o încărcătură istorică aparte pentru români.

Dar semnalul de alarmă nu este doar acesta. Semnalul de alarmă este că, în timp ce la Mioveni se vorbește despre disponibilizări, modelul Dacia Striker merge în producție în Turcia, iar în spațiul public s-a vorbit inclusiv despre alte proiecte noi orientate către uzine din afara României. Asta arată că nu vorbim doar despre o problemă punctuală, ci despre un avertisment industrial serios pentru statul român.

Întrebarea mea este: ce alt semnal de alarmă mai așteaptă actuala guvernare? Ce mai trebuie să se întâmple pentru ca Guvernul Bolojan să înțeleagă că România nu își poate permite să trateze cu întârziere asemenea situații? Cum este posibil ca, într-un punct industrial atât de important pentru economia românească, reacția statului să rămână din nou în urma realității?
Sindicatul a vorbit clar despre infrastructură întârziată, costuri ridicate ale energiei, instabilitate fiscală și lipsă de predictibilitate. Aceste probleme nu rămân pe hârtie. Ele produc consecințe. Ele se văd în încrederea investitorilor, în deciziile privind noile modele, în competiția dintre uzine și, în final, în siguranța locurilor de muncă din România.

Nu putem vorbi despre susținerea industriei românești, dacă exact marile platforme industriale ale României ajung să transmită asemenea semnale. Nu putem vorbi despre stabilitate economică, dacă mediul industrial primește instabilitate fiscală, costuri greu de anticipat și reacții întârziate. Nu putem vorbi despre grijă față de salariații români, dacă statul devine vizibil abia după ce nesiguranța a intrat deja în fabrică.

În asemenea momente, se vede cât de scump ajunge să coste haosul fiscal. Taxele schimbate fără predictibilitate, presiunea tot mai mare pusă pe economie și lipsa unei direcții clare, stabile și credibile nu rămân simple decizii pe hârtie. Ele se întorc în fabrici, în investiții amânate, în proiecte care ocolesc România și, în cele din urmă, în nesiguranța oamenilor care muncesc.

Mesajul către actuala guvernare Bolojan este unul limpede: tratați Mioveniul ca pe un avertisment major pentru economia românească. Când un simbol al industriei naționale ajunge să vorbească despre disponibilizări, iar proiecte noi se duc în afara țării, nu mai este loc pentru întârziere, ezitare sau indiferență. Este momentul pentru reacție, pentru predictibilitate și pentru respect real față de munca românilor.

DEPUTAT MARIANA VARGÃ
Circumscripția 42 BUCUREȘTI