România se îndatorează, iar ministrul Apărării finanțează industria altora

Am participat săptămâna trecută, în calitate de membru al Comisiei pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, la evenimentul organizat de Organizația Patronală din Industria de Apărare (OPIA), unde la aceeași masă s-au aflat reprezentanți ai companiilor din industrie, ai sistemului bancar, ai Legislativului și ai Executivului. A fost o discuție serioasă, profesionistă, ancorată în realitățile economice și strategice ale României.

Din păcate, concluzia acestei întâlniri este una extrem de gravă pentru securitatea națională și pentru viitorul industriei românești de apărare: statul român își ignoră propria industrie strategică, iar Ministerul Apărării pare complet rupt de realitatea din teren.

Directorul general al Romarm și președintele OPIA, Răzvan Pîrcălăbescu, a dezvăluit un lucru șocant: nici el, nici companiile românești din industria de apărare nu au fost consultate cu privire la programul SAFE. Mai mult, reprezentanții industriei au declarat că nu există nicio informație că producția aferentă acestui program s-ar realiza în România.

Vorbim despre un program de aproximativ 16,7 miliarde de euro, bani împrumutați pe termen lung, bani care vor trebui returnați de români timp de decenii. Întrebarea firească este una simplă: dacă acești bani nu ajung în economia României, dacă nu creează locuri de muncă aici, dacă nu dezvoltă capacități industriale interne, atunci pentru cine se împrumută România?

Datele din industrie sunt alarmante. În acest moment, aproximativ 95% din bugetul de achiziții al Ministerului Apărării se duce pe importuri, iar doar o mică fracțiune ajunge la companiile românești.

În loc ca programul SAFE să devină o oportunitate istorică de relansare a industriei naționale de apărare, riscăm să asistăm la o situație absurdă: România împrumută miliarde pentru a finanța industriile de apărare ale altor state. Aceasta nu mai este doar o problemă economică, ci o mare problemă de securitate națională! O țară care își abandonează industria de apărare devine dependentă strategic de alții. O țară care nu își dezvoltă capacități interne de producție militară își limitează propria autonomie strategică.

Totodată, o țară care importă aproape tot echipamentul militar își expune securitatea unor vulnerabilități majore. Din păcate, aceste vulnerabilități sunt amplificate de modul superficial în care este gestionat Ministerul Apărării.

Domnul ministru Radu Miruță pare să trateze acest portofoliu ca pe un experiment politic, nu ca pe una dintre cele mai sensibile responsabilități ale statului român. Într-un moment în care războiul de la graniță continuă să destabilizeze flancul estic al NATO, iar tensiunile internaționale cresc pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, România își permite luxul unui ministru care nu consultă industria națională și nu înțelege mecanismele economice ale securității...

Domnule ministru Radu Miruță, industria românească de apărare nu cere tratament special, ci predictibilitate, consultare și integrare reală în programele de înzestrare ale Armatei României.

La întâlnirea OPIA la care am participat, peste o sută de reprezentanți ai companiilor din industrie au spus același lucru: nu au fost întrebați despre programul SAFE. Nici despre un contract, nici despre un proiect, nici măcar despre o componentă industrială. Fără a face apel la cuvinte mari și fără a exagera, este vorba de lipsă de viziune strategică sau, mai grav, de un dezinteres total față de interesul național. În loc să transformăm aceste miliarde într-un motor de dezvoltare economică, riscăm să ne alegem doar cu o povară financiară uriașă și cu o industrie strategică tot mai slăbită.

România are capacități industriale, are specialiști, are companii cu experiență. Dar toate acestea sunt inutile dacă deciziile politice sunt luate fără dialog, fără strategie și fără respect pentru industria națională.

De aceea, solicit public ministrului Apărării:

* prezentarea urgentă a modului în care programul SAFE va include industria românească;

* stabilirea unui procent minim de integrare industrială națională în marile programe de achiziții;

* consultarea reală a organizațiilor reprezentative ale industriei, precum OPIA și structurile sindicale din domeniu.

România nu își permite improvizații în domeniul securității. Funcția de ministru al Apărării nu este un loc în care cineva vine să își facă ucenicia politică și nici o tribună pentru capital de imagine.

Este una dintre cele mai sensibile responsabilități ale statului român, o poziție care cere experiență reală, înțelegerea profundă a mecanismelor de securitate și capacitatea de a lua decizii ferme într-un context geopolitic extrem de complicat. Iar dacă aceste lucruri lipsesc, consecințele nu sunt doar politice. Consecințele pot deveni vulnerabilități reale pentru securitatea statului român și pentru siguranța noastră, a tuturor românilor.

Răzvan-Iulian Ciortea
Deputat PSD, Circumscripția electorală nr.13 Cluj

16.03.2026