Senatorul UDMR Levente Novak cere un monument dedicat memoriei românilor decedați în atacurile teroriste din gara madrilenă Atocha

Există zile în calendarul Europei care nu sunt doar repere istorice, ci răni deschise ale memoriei noastre colective. 11 martie este una dintre acestea. Este ziua în care Europa își amintește de victimele terorismului și de fragilitatea unei ordini construite pe libertate, democrație și respect pentru viața umană.

Ziua Europeană a Victimelor Terorismului a fost instituită în memoria tragediei petrecute în gara Atocha din Madrid, la 11 martie 2004. În acea dimineață, zece bombe au explodat în trenuri de navetiști care intrau în capitala Spaniei. În doar câteva clipe, o zi obișnuită de lucru s-a transformat într-unul dintre cele mai grave atentate teroriste din istoria Europei moderne. Aproape două sute de oameni au murit, iar peste două mii au fost răniți. Printre victime s-au aflat și 16 cetățeni români.

Pentru România, tragedia de la Madrid nu este doar o pagină din istoria europeană a terorismului. Este o dramă națională, o dramă a diasporei românești, o dramă a unor oameni care plecaseră din țară pentru a munci și le a oferi familiilor lor o viață mai bună.

Printre ei s-au aflat și doi oameni tineri din orașul Luduș, județul Mureș: Csaba Olimpiu Zsigovzki și Ștefan Budai, două nume care nu trebuie să rămână simple rânduri într-o statistică.

Csaba Olimpiu Zsigovzki era un tânăr de origine maghiară, plecat în Spania cu speranța unui viitor mai sigur. Avea doar 26 de ani. Ca mulți români din acea generație, a ales drumul străinătății nu din aventură, ci din responsabilitatea de a construi o viață mai bună pentru el și pentru familia sa.

Ștefan Budai era un bărbat matur, de 37 de ani, care își purta grijile și datoriile față de cei dragi. În dimineața atentatului, făcea ceea ce făceau mii de oameni în fiecare zi: mergea la muncă.

Niciunul dintre ei nu avea să ajungă la destinație.

Comunitatea din Luduș a primit vestea tragediei cu durere și neputință. Pentru ludușeni, atentatele de la Madrid nu au constituit o tragedie îndepărtată, văzută la televizor, ci o pierdere reală, personală, o rană care a rămas în memoria colectivă.

Astăzi, în fața gării Atocha din Madrid există un memorial dedicat victimelor atentatelor. Este un loc de reculegere și de reflecție și de memorie, în care Europa își amintește atrocitățile din acea zi fatidică.

România însă nu are încă un monument dedicat celor 16 români care și-au pierdut viața în acea tragedie și sunt convins că trebuie să corectăm acest aspect.

Consider că avem datoria morală de a crea un loc al memoriei în care numele acestor oameni să fie înscrise pentru totdeauna.

Un memorial care să amintească generațiilor viitoare că românii au fost victime ale terorismului, că diaspora noastră a plătit un preț dureros și că solidaritatea europeană nu este doar un concept politic, ci o experiență trăită în suferință și solidaritate.

Un asemenea monument nu ar fi doar un gest simbolic, ci un act de recunoaștere, de respect și de responsabilitate istorică.

Memoria însă nu este suficientă, în lumea de azi, în care tensiunile geopolitice sunt în continuă creștere. Conflictele armate, radicalizarea ideologică și propaganda extremistă creează un climat în care terorismul poate reapărea în forme noi și imprevizibile, iar Europa nu mai este demult un spațiu izolat de aceste riscuri.

În acest context, subliniez că securitatea cetățenilor români trebuie să devină o prioritate strategică. Combaterea radicalizării, cooperarea între serviciile de securitate europene și protejarea comunităților vulnerabile sunt elemente esențiale ale acestei responsabilități.

România trebuie să fie parte activă a acestui efort european. Nu doar pentru că este membră a Uniunii Europene, ci pentru că propriii săi cetățeni au fost victime ale terorismului.

Amintirea celor 16 români care au murit la Madrid ne obligă la vigilență, la solidaritate și la responsabilitate.

În această zi de 11 martie, când marcăm Ziua Europeană a Victimelor Terorismului, ne plecăm frunțile în fața tuturor celor care și-au pierdut viața în atentate teroriste. Ne gândim la familiile lor, la comunitățile care i-au pierdut și la Europa care a învățat, prin suferință, că pacea nu este niciodată garantată.

Dar, pentru noi, cei din județul Mureș, această zi are și o dimensiune personală. Ne va aminti mereu de Csaba Olimpiu Zsigovzki și de Ștefan Budai, doi oameni simpli, doi cetățeni ai României și ai Europei, două vieți curmate de terorism și violență.

Memoria lor ne obligă să nu uităm și să acționăm.

Memoria lor ne obligă să apărăm valorile unei Europe în care viața umană este mai puternică decât ura.

Senator UDMR Mureș,
Levente NOVAK