Evoluția publicațiilor științifice ale României (2020-2025) și schimbările structurale ale canalelor editoriale

În 2024, Asociația Ad Astra a atras atenția asupra escaladării încălcărilor eticii academice în publicarea științifică, în special asupra fenomenului 'fabrici de articole stiintifice' (paper-mill), a manipulării imaginilor și datelor și a stimulentelor financiare care favorizează volumul în detrimentul calității [1]. În acel document subliniam riscul ca presiunea cantitativă asupra sistemului academic românesc să genereze distorsiuni structurale în modul de publicare și evaluare a cercetării.

În paralel, la nivel internațional, dezbaterea privind practicile editoriale ale unor mari edituri cu regim de acces deschis ('Open-Access publishers') a devenit tot mai intensă. În 2025, un articol publicat în Times Higher Education a analizat critic acordul național de publicare semnat în Germania cu MDPI, menționând existența unor 'dovezi substanțiale privind practici discutabile' (substantial evidence of questionable practices), inclusiv preocupări legate de proliferarea 'numerelor speciale' (special issues), mecanismele de evaluare inter pares (peer review) și posibile modele de citare care pot conduce la umflarea artificiala a impactului ('impact inflation'). Același articol notează însă și poziții mai prudente, subliniind că nu există dovezi că întregul portofoliu al editurii menționate ar fi de calitate insuficientă și că analiza trebuie realizată la nivel de articol individual.

În acest context, Asociația Ad Astra a realizat o analiză obiectivă a publicațiilor cu afiliere România indexate în Web of Science - Core Collection (Clarivate) pentru perioada 2020-2025, cu accent pe tipurile de document Articol ('Article') și Articol de sinteză ('Review article').

1. Evoluția generală a publicațiilor României Între 2020 și 2025, numărul total de articole și review-uri cu afiliere România indexate în Web of Science crește de la 12.651 la 18.345, ceea ce reprezintă o creștere de aproximativ 45% în cinci ani.

Această evoluție indică o consolidare cantitativă a prezenței României în literatura științifică internațională. Analiza detaliată arată însă o modificare structurală importantă a canalelor editoriale utilizate.

2. Creșterea ponderii publicațiilor în reviste MDPI În 2020, aproximativ 19% dintre articolele și articolele de sinteză românești indexate în
Web of Science erau publicate în reviste MDPI. În 2025, această pondere ajunge la aproximativ 40,3%.

Cu alte cuvinte, în doar cinci ani, proporția publicațiilor românești apărute în reviste MDPI aproape s-a dublat. În 2025, aproape două din cinci publicații (Article + Review) sunt publicate în reviste aparținând acestui publisher.

O parte substanțială din creșterea totală a output-ului României în perioada analizată este asociată cu creșterea volumului de publicații în reviste MDPI, ceea ce indică o concentrare editorială semnificativă.

3. Diferențe între articole și review-uri

Analiza separată pe tipuri de document arată un fenomen și mai accentuat în cazul review-urilor:

- aproximativ 35% dintre articolele originale publicate în 2025 sunt în reviste MDPI;

- aproximativ 67% dintre review-urile publicate în 2025 sunt în reviste MDPI.

Graficul 3 (Ponderea MDPI în articole) și Graficul 4 (Ponderea MDPI în articolele de sinteză) evidențiază această diferență.

Faptul că aproape două treimi dintre review-urile românești indexate în Web of Science sunt publicate într-un singur ecosistem editorial ridică întrebări legitime privind diversitatea și echilibrul canalelor de publicare.

4. Interpretarea datelor în context internațional

Datele statistice nu permit concluzia că articolele publicate în reviste MDPI ar fi, în mod automat, inferioare calitativ. Ar fi nejustificat să se afirme acest lucru fără analiză la nivel de articol individual.

Totuși, creșterea rapidă a ponderii publicațiilor într-un singur model editorial trebuie interpretată în contextul dezbaterilor internaționale privind:

- proliferarea accelerată a 'special issues'

- dificultatea menținerii unui peer review riguros la volum foarte mare

- posibile modele anormale de citare

- riscuri asociate mecanismelor de evaluare la scară industrială

În acest sens, este relevant că Finlanda, prin intermediul Publication Forum (JUFO), a decis retrogradarea unui număr semnificativ de reviste aparținând unor mari edituri open-access, inclusiv MDPI și Frontiers, invocând necesitatea alinierii clasificării la standarde stricte de calitate editorială. În mod similar, Norvegia utilizează un sistem național de clasificare a revistelor (Norwegian Register for Scientific Journals), în cadrul căruia evaluarea periodică poate conduce la modificarea nivelului de clasificare al unor reviste în funcție de standardele editoriale și impactul lor științific.

Aceste exemple arată că state cu sisteme academice consolidate introduc mecanisme diferențiate de evaluare și monitorizare continuă, fără a recurge la simplificări, dar nici fără a ignora semnalele structurale.

5. Problema sistemică

Fenomenul observat nu trebuie redus la o singură editură. Literatura internațională arată că:

- articole problematice pot apărea și în reviste prestigioase;

- manipularea imaginilor și a datelor este raportată la scară globală;

- utilizarea abuzivă a inteligenței artificiale complică suplimentar evaluarea științifică.

Prin urmare, soluția nu poate consta exclusiv în excluderea formală a unei edituri, ci trebuie să vizeze mecanismele sistemice care stimulează publicarea cantitativă și recompensează indicatorii numerici.

6. Impact potențial asupra ranking-urilor și reputației instituționale

Concentrarea unei proporții semnificative a publicațiilor într-un singur model editorial poate avea implicații indirecte asupra percepției internaționale a instituțiilor românești.

Ranking-urile globale (de exemplu, QS, THE, ARWU) utilizează în mod extensiv indicatori bibliometrici, reputaționali și de impact. O asociere persistentă cu practici editoriale controversate sau cu reviste aflate sub evaluare critică poate influența percepția comunității academice internaționale, chiar dacă articolele individuale sunt valide. Riscul reputațional nu derivă exclusiv din calitatea științifică a articolelor, ci și din contextul
editorial în care acestea sunt publicate și din modul în care aceste canale sunt percepute la nivel global.

7. Direcții necesare pentru consolidarea integrității

În continuitatea poziției adoptate în 2024 [1] și în acord cu principiile Declarației de la San Francisco privind evaluarea cercetării (DORA), Asociația Ad Astra consideră necesare următoarele direcții:

1. Reducerea presiunii asupra volumului de publicații în evaluările academice.

2. Limitarea numărului de lucrări supuse evaluării (de exemplu, 3-5 lucrări reprezentative).

3. Evaluarea calitativă reală prin peer review substanțial.

4. Monitorizarea periodică și transparentă a distribuției publicațiilor pe edituri și domenii.

5. Încurajarea publicării în reviste recunoscute drept lideri în domeniul lor.

6. Implementarea consecventă a principiilor DORA privind evaluarea responsabilă a cercetării.

8. Concluzie

Analiza 2020-2025 arată o creștere cantitativă semnificativă a publicațiilor românești indexate în Web of Science, dar și o schimbare structurală majoră a canalelor de publicare. Ponderea publicațiilor în reviste MDPI aproape s-a dublat în cinci ani, ajungând la aproximativ 40% din total și la aproximativ 67% din review-uri.

Într-un context internațional în care practicile editoriale ale unor mari edituri sunt supuse unei examinări critice și în continuitatea poziției Ad Astra privind integritatea academică, considerăm că aceste evoluții justifică o reflecție matură asupra modului în care evaluăm și stimulăm cercetarea în România.

Credibilitatea pe termen lung a cercetării românești depinde nu doar de numărul de articole publicate, ci de soliditatea, integritatea și relevanța științifică a acestora.

Asociația Ad Astra își reafirmă angajamentul pentru integritate, evaluare responsabilă și consolidarea standardelor academice.