Viitorul României începe în școală, de aceea educația nu poate fi tratată ca o zonă de sacrificiu bugetar

Educația este temelia pe care se clădește viitorul unei națiuni, iar felul în care arată astăzi școala românească spune foarte multe despre România de mâine. Tocmai de aceea, orice decizie care privește sistemul de învățământ trebuie luată cu responsabilitate și maturitate, pentru că efectele nu se reflectă doar în statistici, ci în parcursul fiecărui elev.

Aplicarea prevederilor Legii nr. 141/2025 a generat deja efecte vizibile în învățământul preuniversitar, prin reducerea numărului de clase și creșterea efectivelor de elevi. În numeroase unități școlare, reorganizarea s-a realizat într-un ritm accelerat, ceea ce a condus la situații de supraglomerare care îngreunează desfășurarea unui act educațional de calitate. Această evoluție este cu atât mai îngrijorătoare cu cât România se afla deja, potrivit datelor Eurostat, printre statele europene cu cele mai aglomerate săli de clasă, peste media Uniunii Europene în ceea ce privește numărul de elevi per clasă.

În același timp, organizațiile sindicale din educație au semnalat riscul reducerii unui număr semnificativ de posturi didactice, estimările indicând că mii de cadre ar putea fi afectate. Un astfel de context generează nesiguranță într-un sistem care are nevoie de stabilitate. Aglomerarea claselor înseamnă mai puțin timp pentru fiecare elev, dificultăți în adaptarea predării la nevoile individuale și o capacitate redusă de a sprijini elevii care au nevoie de suport suplimentar.

În comunitățile vulnerabile, unde abandonul școlar este deja o realitate îngrijorătoare, aceste măsuri riscă să adâncească dezechilibrele existente.

Consider că elevul trebuie să rămână în centrul politicilor educaționale, iar orice decizie care afectează structura claselor, normele didactice sau alocările bugetare trebuie analizată prin prisma impactului asupra calității actului educațional. Cadrele didactice au demonstrat profesionalism și capacitate de adaptare în condiții dificile, iar tocmai de aceea este esențial să beneficieze de sprijin real și de stabilitate, nu de presiuni suplimentare generate exclusiv de calcule bugetare pe termen scurt. Educația nu poate fi tratată ca o zonă de sacrificiu bugetar, pentru că subfinanțarea afectează direct șansele generațiilor viitoare.

România are nevoie de o școală puternică și stabilă, de profesori respectați și susținuți, și de decizii responsabile care să consolideze sistemul educațional. Așa cum spunea Nicolae Iorga, 'Un popor fără educație este un popor fără viitor', tocmai de aceea, investiția în educație este cea mai sigură investiție pe care o poate face un stat, pentru că de aici începe viitorul României.

Remus-Gabriel Lăpușan, deputat PSD