Responsabilitate executivă - de la speranță la recesiune

Atunci când actualul prim-ministru a preluat mandatul, a existat un val real de așteptare. Nu era doar o schimbare politică. Era o speranță administrativă. Mulți români au spus: 'Este un om care a performat în administrația locală, a pus ordine, a eficientizat. Poate va face la fel la nivel național.' A existat încredere. A existat credit de răbdare. Și este corect să spunem acest lucru. Dar guvernarea națională nu este o primărie. Dimensiunea, complexitatea și interdependențele economice sunt incomparabil mai mari. Iar după aproape un an de mandat, suntem obligați să evaluăm rezultatele, nu intențiile.

În ultimul an, România a trecut printr-un val de măsuri de austeritate. Măsuri prezentate ca necesare, inevitabile, corective. Ni s-a spus că ele vor stabiliza economia, vor reda credibilitate financiară și vor preveni deteriorarea situației. Însă aproape toate categoriile socio-economice au exprimat rezerve: oamenii simpli au semnalat scăderea puterii de cumpărare; mediul de afaceri a avertizat asupra frânării investițiilor; companiile au atras atenția asupra impredictibilității fiscale; experții au vorbit despre riscul contractării economiei prin măsuri prea bruște și insuficient calibrate. Nu a fost o critică izolată. A fost un cor constant de avertismente. Astăzi, după un an dificil pentru populație și pentru economie, primim confirmarea oficială: România a intrat în recesiune tehnică. Două trimestre consecutive de scădere economică. Este un moment greu, pentru că nu vorbim doar despre o cifră, ci despre efectul cumulat al deciziilor luate și al climatului creat.

Ceea ce ridică o întrebare legitimă: dacă măsurile au fost adoptate pentru a preveni dezechilibrele majore, cum se explică faptul că rezultatul este exact cel avertizat de numeroși economiști și reprezentanți ai mediului privat? În management, când implementezi o strategie și rezultatul este contrar obiectivului declarat, se impune o reevaluare serioasă. Mai mult, există un aspect esențial care ține de responsabilitatea funcției: comunicarea publică. În economie, așteptările contează enorm. Investițiile se fac pe baza anticipațiilor. Consumul se bazează pe încredere. Piața reacționează la semnale. Liderii politici și executivi au o influență directă asupra climatului economic. Este o lecție de bază în economie: declarațiile celor aflați la conducere pot amplifica optimismul sau pot accentua temerile. În ultimul an, au existat în repetate rânduri declarații cu ton negativ privind evoluția economică, prognoze rezervate, avertismente ferme privind dificultățile ce urmează. Prudența este firească. Dar repetarea constantă a unui discurs predominant pesimist poate consolida exact comportamentele defensive care duc la scădere economică: amânarea investițiilor, reducerea consumului, blocarea proiectelor. Cuvintele unui prim-ministru nu sunt simple opinii. Ele devin indicatori de risc pentru piețe.

Astfel, avem o dublă problemă: pe de o parte, măsuri de austeritate criticate pentru lipsa unei calibrări fine și pentru impactul lor brusc; pe de altă parte, un climat de comunicare care a consolidat percepția de incertitudine. Iar rezultatul este astăzi oficial: recesiune tehnică. Nu este un moment pentru dramatizare, dar este un moment pentru responsabilitate. Pentru că, dacă politicile adoptate au produs efectul opus celui dorit, iar avertismentele au fost ignorate, atunci este nevoie de o analiză sinceră și de o schimbare de abordare. România nu poate funcționa într-un regim permanent de corecții dure urmate de rezultate negative. Nu putem cere populației sacrificii și apoi să constatăm că economia se contractă. Este nevoie de politici economice mai bine calibrate, de dialog real cu mediul de afaceri, de stabilitate fiscală predictibilă și de o comunicare echilibrată, care să inspire încredere, nu teamă.

Când un manager preia o companie, este evaluat nu după reputația anterioară, ci după rezultatele obținute în noua poziție. La fel trebuie să procedăm și noi. Așteptările au fost mari. Realitatea de astăzi este dificilă. Iar responsabilitatea cere ajustare, nu justificare. România are nevoie de competență executivă, de coerență și de încredere. Și are nevoie ca lecțiile ultimului an să fie învățate rapid.

Deputat Plopeanu Rodica
Circumscripția 10 BUZÃU