Curtea Constituțională, cu majoritate de voturi a respins, ca neîntemeiată, obiecția de neconstituționalitate formulată de Președintele României și a constatat că Legea pentru modificarea și completarea Legii nr.489/2006 privind libertatea religioasă și regimul general al cultelor este constituțională în raport cu criticile de neconstituționalitate formulate.

Rezumat

Curtea Constituțională a statuat că, sub aspect extrinsec, legea criticată respectă exigențele impuse de art.1 alin.(5) și ale art.76 alin.(1) coroborat cu art.73 alin.(3) lit.h) din Constituție, Camera decizională având capacitatea să o recalifice în mod corect ca lege organică, atât timp cât numărul real de voturi exprimat în prima Cameră sesizată corespunde majorității absolute prevăzute de Constituție pentru adoptarea legilor organice, iar prin actul recalificării corecte a legii nu se impune reîntoarcerea legii, ordinea de sesizare a Camerelor fiind neschimbată.

De asemenea, sub aspect intrinsec, Curtea a constatat că dispozițiile legii criticate nu intră în contradicție cu principiul separației puterilor în stat (art.1 alin.(5)) și principiul legalității incriminării (art. 1 alin.(5) și art.23 alin.(12) din Constituție])și nici nu îngrădesc libertatea de gândire, de conștiință și de religie (art.29 și art.30 din Constituție).

Argumente

I. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care au privit, în esență, faptul că legea criticată a fost adoptată diferit de cele două Camere ale Parlamentului, și anume ca lege organică de Camera decizională și ca lege ordinară de prima Cameră sesizată, Curtea a constatat că demersul Camerei decizională a fost unul corect, deoarece nu a făcut nimic altceva decât să îndrepte o eroare umană de apreciere a caracterului legii.

II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat, în esență, că dispozițiile art. unic pct.1 din legea criticată, referitoare la art.23 alin.(4) din Legea nr.489/2006, prin care se incriminează infracțiunea de exercitare fără drept a atribuțiilor sau a funcțiilor clericale ori monahale, sunt constituționale, deoarece prezintă suficientă claritate și precizie și nu creează dificultăți de înțelegere a voinței legiuitorului, în contextul specificului actului normativ analizat, astfel că nu a putut reține încălcarea principiului separației puterilor în stat sau a principiului legalității incriminării.

Totodată, Curtea a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. unic pct.2 din legea criticată, prin care se introduce art.29 alin.(1 ind.1) în cuprinsul Legii nr.489/2006 și care se referă la dreptul exclusiv al unui cult de stabilire a modalităților religioase de cinstire a persoanelor canonizate, beatificate, sanctificate, trecute în rândul drepților sau recunoscute ca simboluri identitare proprii, deoarece nu îngrădesc libertatea de gândire, de conștiință și de religie (art.29 și art.30 din Constituție) și nici nu aduc atingere standardelor de calitate a legii (art.1 alin.(5) din Constituție).

*

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Document neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea Curții Constituționale.