Curtea Constituțională, cu unanimitate de voturi:

- a admis obiecția de neconstituționalitate cu privire la soluția legislativă prevăzută la art.12 ind.4 din legea criticată, care instituie interdicția de acces în incinta Palatului Parlamentului, și a constatat că aceasta este neconstituțională în măsura în care nu este însoțită de garanții și criterii obiective de apreciere pentru aplicarea sa justă și proporțională;

și

- a respins, ca neîntemeiată, obiecția cu privire la legea criticată, în ansamblu, precum și cu privire la celelalte dispoziții ale Legii pentru completarea Legii nr.267/2008 privind unele măsuri speciale pentru reglementarea avansului rest de justificat și pentru efectuarea recepției în fază unică a lucrărilor de construcții și a instalațiilor aferente acestora la obiectivul de investiții Palatul Parlamentului, precum și pentru reglementarea unor măsuri cu privire la administrarea imobilului 'Palatul Parlamentului', criticată de 28 de senatori aparținând Grupului parlamentar ale Alianței pentru Unirea Românilor.

Rezumat

Curtea Constituțională a statuat că legea criticată respectă exigențele de legiferare impuse de art.1 alin.(5) din Constituție, în sensul că nu contravine principiului unicității de reglementare și nici nu creează paralelism legislativ.

Totodată, Curtea a reținut că interdicția temporară de acces în incinta Palatului Parlamentului are un scop legitim, însă pentru asigurarea deplină a constituționalității măsurilor propuse este necesar ca acestea să fie însoțite de criterii obiective privind aplicarea proporțională a duratei acestei interdicții, precum și de garanții referitoare la posibilitatea exercitării unei căi de atac.

Argumente

I. Cu privire la criticile de neconstituționalitate extrinsecă, care au privit, în esență, respectarea condițiilor de legiferare impuse de art.1 alin.(5) din Constituție, Curtea a constatat că:

- legea nu contravine principiului unicității de reglementare, legiuitorul având o proprie marjă de apreciere cu privire la inserarea dispozițiilor prezentei legi în cuprinsul Legii nr.267/2008, dat fiind elementul de teritorialitate specific ambelor acte normative;

- legea se distinge printr-un caracter special și un scop legitim, iar domeniul său de aplicare este unul circumstanțiat scopului legitim și este distinct de cel specific dreptului comun (penal și contravențional) ori legislației parlamentare disciplinare, fără a exista riscul creării paralelismului legislativ.

II. Cu privire la criticile de neconstituționalitate intrinsecă, Curtea a constatat, în esență, că:

- dispozițiile art.12 ind.4 din legea criticată, care reglementează substanța interdicției temporare de acces în incinta Palatului Parlamentului, trebuie să cuprindă, pentru respectarea dreptului de acces liber la justiție și a dreptului la un proces echitabil, garantate de art.21 alin.(1) și (3) din Constituție, criterii obiective de individualizare care să permită proporționalitatea aplicării interdicției de acces în incinta Palatului Parlamentului, precum și precizări referitoare la eventuale căi de atac și termenele procedurale specifice;

- regimul juridic al imunității parlamentare și reprezentativitatea atribuite mandatului parlamentar de art.69 și art.72 din Constituție nu pot conferi beneficiarului său o imunitate absolută în fața oricărei reguli de conviețuire socială, iar interdicția temporară de acces în Parlament nu împiedică exercitarea în mod efectiv a mandatului, în noile condiții de tehnologie digitală de care parlamentarii pot dispune;

- măsura instituită prin legea criticată nu este lipsită de transparență, întrucât aceasta este comunicată de îndată și destinatarului său (art.12 ind.6 teza finală).

*

Decizia este definitivă și general obligatorie.

Argumentele reținute în motivarea soluției pronunțate de Curtea Constituțională vor fi prezentate în cuprinsul deciziei, care se va publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Document neoficial, destinat mass-media, care nu angajează răspunderea Curții Constituționale.