Refuzul statului de a se supune Parlamentului este o formă de uzurpare a democrației

Astăzi nu discutăm despre opinii.

Nu discutăm despre interpretări politice.

Discutăm despre un fapt constituțional de o gravitate extremă.

Parlamentul României - organul reprezentativ suprem al poporului român, potrivit articolului 61 alineatul (1) din Constituție - a solicitat instituțiilor statului să ofere explicații cu privire la anularea alegerilor.

Nu într-un cadru jurisdicțional.

Nu în cadrul unei anchete penale.

Ci printr-un demers public de informare și transparență, perfect legitim, perfect legal și perfect constituțional.

Răspunsul acestor instituții a fost refuzul.

Acest refuz nu este un accident.

Nu este o problemă de agendă.

Nu este o neînțelegere procedurală.

Este o sfidare directă a controlului parlamentar și o încălcare gravă a articolului 111 din Constituție, care consacră obligația autorităților publice de a se prezenta în fața Parlamentului și de a furniza informațiile solicitate de acesta.

Mai grav, acest comportament încalcă articolul 1 alineatul (4) din Constituție, care stabilește principiul separației și echilibrului puterilor în stat.

Atunci când instituții nealese refuză să dea socoteală în fața reprezentanților aleși ai poporului, nu mai putem vorbi despre echilibru între puteri.

Vorbim despre un derapaj instituțional major.

Parlamentul nu este un decor.

Parlamentul nu este o formalitate.

Parlamentul nu este o instituție opțională pentru stat.

A ignora Parlamentul înseamnă a ignora votul cetățenilor.

A anula sau bloca controlul parlamentar înseamnă a goli democrația de conținut.ț

Tăcerea instituțională, în acest context, nu este neutralitate.

Este abuz prin omisiune.

Este exercitarea puterii fără răspundere.

Un stat în care puterea nu mai răspunde în fața reprezentanților poporului nu mai este un stat democratic în sens constituțional deplin.

Refuzul de a explica anularea alegerilor nu protejează statul.

Dimpotrivă, îl vulnerabilizează.

Îi erodează legitimitatea.

Îi subminează autoritatea morală și încrederea publică.

În calitate de parlamentar, refuz să accept ideea existenței unor instituții intangibile, plasate deasupra controlului democratic.

Constituția României nu consacră puteri autonome, ci puteri responsabile.

Dacă Parlamentul este redus la tăcere, suveranitatea populară devine o ficțiune.

Iar eu nu voi fi complice la această ficțiune.

Controlul parlamentar nu este o opțiune.

Este o obligație constituțională.

Iar refuzul de a o respecta reprezintă o formă de uzurpare a democrației.

Deputat Grup
Simona-Elena Macovei Ilie
Vicepreședinte, Comisia pentru cercetarea abuzurilor, combaterea corupției și petiții

2 februarie 2026