DECLARAȚIE DE PRESÃ

România între solidaritatea cu Ucraina și obligațiile sale constituționale

România a fost, de la începutul conflictului armat, unul dintre cei mai activi și consecvenți susținători ai Ucrainei, prin măsuri politice, diplomatice, logistice și financiare consistente. Statul român și-a îndeplinit obligațiile umanitare și internaționale, deschizând granițele, acordând protecție refugiaților și asigurând acces imediat și necondiționat la servicii de bază precum educația, sănătatea și locuirea. Acest sprijin a reprezentat o dovadă de solidaritate necesară.

Totuși, sprijinul acordat unui stat aflat în dificultate nu poate fi exercitat în detrimentul obligațiilor constituționale ale statului român față de propriii cetățeni și față de românii de pretutindeni.

Potrivit art. 16 din Constituția României, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări. În practică, au existat situații în care sprijinul financiar și material acordat refugiaților ucraineni a depășit sprijinul oferit copiilor și familiilor românești vulnerabile, deși acestea contribuie constant, prin taxe și impozite, la bugetul public.

În același timp, art. 7 din Constituția României instituie obligația expresă a statului de a sprijini românii de pretutindeni în vederea păstrării identității lor etnice, culturale, lingvistice și religioase. În acest context, adoptarea de către Ucraina a Legii nr. 4502-IX privind regimul dublei cetățenii, care limitează recunoașterea acestui drept exclusiv la cetățeni ai anumitor state, fără includerea României, ridică probleme serioase de drept internațional și de protecție a minorităților naționale.

Această decizie afectează direct comunitățile românești istorice din Nordul Bucovinei (regiunea Cernăuți), sudul Basarabiei (regiunea Odesa) și Maramureșul istoric (Transcarpatia) comunități recunoscute, care își păstrează identitatea, limba și legătura cu România și care beneficiază de protecție în temeiul Convenției-cadru pentru protecția minorităților naționale, al Cartei europene a limbilor regionale sau minoritare, precum și al angajamentelor asumate de Ucraina în cadrul OSCE și al procesului de apropiere de Uniunea Europeană.

La data de 30 decembrie 2025, Guvernul României a alocat 50 de milioane de euro din Fondul de rezervă bugetară pentru sprijinirea Ucrainei. Aceste fonduri reprezintă bani publici, proveniți din contribuțiile cetățenilor români. În lipsa unor garanții explicite, scrise și verificabile privind protejarea drepturilor românilor din Ucraina, menținerea accesului la educație în limba maternă, respectarea identității culturale și lingvistice și exercitarea drepturilor cetățenești fără discriminare, această alocare financiară ridică serioase semne de întrebare cu privire la modul în care statul român își îndeplinește datoria constituțională de protecție.

În acest context, solicit public autorităților române clarificări clare și structurate cu privire la:
- poziția oficială a României față de excluderea sa din lista statelor eligibile pentru dubla cetățenie în Ucraina;
- demersurile diplomatice concrete întreprinse pentru protejarea comunităților românești din Nordul Bucovinei, Odesa și Maramureșul istoric;
- existența unor condiționalități negociate înainte de alocarea fondurilor publice;
- mecanismele prin care statul român va asigura respectarea drepturilor românilor din Ucraina, inclusiv prin instrumente europene și internaționale.

Decizia financiară a fost luată, legea ucraineană a fost adoptată. Comunitățile românești istorice au rămas fără garanții clare. În absența unor răspunsuri instituționale ferme și asumate, responsabilitatea politică și juridică revine autorităților române care aveau obligația de a negocia, de a condiționa și de a proteja interesele cetățenilor români și ale românilor de pretutindeni.

Deputat neafiliat de Vaslui
Raisa Enachi