Eminescu, mai actual decât epoca sa

Mihai Eminescu s-a născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, într-o familie de mici boieri moldoveni. Tatăl său, Gheorghe Eminovici, era căminar, iar mama, Raluca Eminovici, provenea din familia Iurașcu.

Copilăria și-a petrecut-o în mare parte la Ipotești, un spațiu care i-a format sensibilitatea, atașamentul față de limbă și legătura profundă cu lumea românească.

Eminescu a dus limba română la o precizie și o forță fără precedent. A fost poet, dar și un gânditor lucid și riguros, jurnalist atent la mecanismele puterii, la fals și la degradarea vieții publice, într-o epocă în care asemenea poziții se plăteau scump.

'Luceafărul' concentrează o viziune filosofică rară asupra condiției umane și asupra distanței dintre ideal și real. 'Scrisorile' sunt texte tăioase, în care societatea și conducătorii ei sunt priviți fără menajamente. 'Glossă' impune discernământ, 'Odă' vorbește despre lupta cu sine, iar 'Mai am un singur dor' despre limită și asumare. Sunt texte care cer gândire și nu se epuizează prin simpla citare.

În paginile ziarului Timpul, Eminescu a scris fără ocolișuri, a criticat corupția, superficialitatea și lipsa de responsabilitate publică. A fost atacat, izolat și împins la margine tocmai pentru că nu a acceptat compromisuri.

Mihai Eminescu a murit la doar 39 de ani, epuizat și bolnav, lăsând în urmă o operă care a devenit temelia culturii române. Limba în care vorbim și gândim astăzi îi poartă amprenta.

Eminescu nu descrie doar lumea în care a trăit, ci surprinde mecanisme care reapar constant, degradarea discursului public, falsul travestit în valoare și ușurința cu care conținutul este înlocuit de formă.

Într-o lume în care lucrurile se schimbă rapid, iar aparența ia adesea locul conținutului, rămâne necesară luciditatea pe care Eminescu a formulat-o limpede, fără retorică și fără concesii:

'Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate.'

Raisa ENACHI,
Deputat de Vaslui

București, 15 ianuarie 2026