Mesajul Președintei Curții Constituționale a României, Elena-Simina TÃNÃSESCU, de Ziua Internațională a Drepturilor Omului

Adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului pe 10 decembrie 1948 a reprezentat una dintre cele mai importante realizări ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) și a marcat conștiința colectivă a umanității aflată atunci la finalul unei perioade sumbre.

Document programatic, Declarația Universală a Drepturilor Omului se constituie într-un veritabil patrimoniu moral al omenirii și cuprinde clauze care fac din demnitatea umană fundamentul drepturilor inalienabile ale oricărei persoane și baza oricărei societăți libere și democratice.

În egală măsură, Declarația Universală a Drepturilor Omului a permis și stabilirea unei zile internaționale de sărbătoare consacrată drepturilor omului, ca un mesaj de speranță și încredere în caracterul lor universal și în valențele lor de standard minimal de protecție pentru toate ființele umane.

10 decembrie a devenit astfel o zi în care reflectăm asupra unei moșteniri universale care transcende timpul și granițele. 10 decembrie a devenit un simbol al libertății, demnității și egalității fiecărei persoane, o zi în care trebuie să acționăm împreună pentru realizarea efectivă a acestor deziderate. Aceasta și pentru că afirmarea și garantarea drepturilor omului nu se rezumă la obligații legale, ci reprezintă o datorie morală care trebuie să ghideze comportamentele tuturor, atât persoane individuale, cât și autorități publice ori instituții internaționale, și să constituie reperul fundamental pentru conviețuirea pașnică a oamenilor în orice colț al lumii.

Protecția drepturilor omului a evoluat constant la nivel mondial, dovedind că drepturile nu sunt o himeră, ci o realitate ce merită profesată și sporită permanent. Ca și în trecut, actualitatea imediată confruntă drepturile omului cu noi provocări, inclusiv la nivel global. Erodarea regimurilor democratice și a coeziunii sociale, scăderea încrederii în instituții, tendințele politice autoritare sau excesele noilor tehnologii sunt doar câteva dintre aceste provocări. Împotriva lor există pavăza juridică a Constituțiilor la nivel național și a pactelor și tratatelor internaționale la nivel mondial.

Jurisdicțiile constituționale au un rol hotărâtor în această privință, iar Curtea Constituțională a României se distinge printr-o jurisprudență care asigură o protecție reală și eficientă drepturilor omului.

Fie ca drepturile omului să rămână pentru fiecare dintre noi și pentru umanitatea întreagă atât un ideal garantat, inclusiv în plan juridic, cu responsabilitate mereu înnoită, cât și o banală realitate cotidiană, sursă de încredere și de speranță într-o lume permanent mai bună.

Președinta Curții Constituționale a României,
doamna prof. univ. dr. Elena-Simina TÃNÃSESCU