De 1 Decembrie, în timp ce sărbătorim cu parade și discursuri Unirea, Bucureștiul trăiește cea mai mare ruptură socială din ultimii ani.

În timp ce vorbim despre unitate, în Capitală asistăm la evacuări forțate făcute cu bulldozerul, în plină iarnă - și prezentate, de trei administrații de sector, drept 'victorii'.

În Sectorul 5, peste 40 de persoane - printre care și copii - au fost evacuate din locuințele administrate de Primărie, fără alternative reale. Organizațiile pentru drepturile omului au documentat cazul, iar sute de bucureșteni au semnat o petiție împotriva acestor evacuări.

În Sectorul 1, primarul PNL a demolat adăposturile improvizate ale unor oameni extrem de vulnerabili, la Străulesti. A numit intervenția 'un succes'. ONG-urile au numit-o altfel: o acțiune făcută fără soluții, fără adăpost temporar, fără protecție socială.

În Sectorul 6, ONG-urile din domeniu au documentat chiar în septembrie anul acesta cum oameni au fost goniți de primar, fără ca administrația să le ofere alternative, în timp ce dezvoltatorii imobiliari își extind proiectele în ritm accelerat.

În tot acest timp, eu - candidatul care a pus pe agenda publică tema locuințelor sociale, a crizei chiriilor și a creșterii costului vieții - sunt acuzată că sunt 'comunistă'.

Mi s-au atribuit intenții pe care nu le-am avut niciodată: că vreau plafonarea chiriilor, că 'distrug clasa de mijloc', că 'lovesc în proprietari'.
Fals.

Când vorbesc despre chirii, mă refer la rechinii imobiliari cu zeci și sute de apartamente închiriate la prețuri artificiale, nu la oamenii care închiriază două sau trei garsoniere ca să-și plătească rațele.

Am fost acuzată că 'vreau să cresc taxele pe locuințe'. Dar realitatea e simplă: nu eu am făcut-o.

Guvernul - nu eu - a mărit TVA-ul pentru achiziția de locuințe noi, scumpind brusc prețul apartamentelor. Guvernul - nu eu - va dubla impozitele locale pe apartamente și automobile personale, începând cu 2026-2027.

Toate aceste creșteri vor face ca o familie obișnuită să se împrumute pe 30-35 de ani pentru o locuință. Și, în același timp, nu există un plan național sau local pentru locuințe publice sau accesibile.

În Europa, aceste politici - 'cine nu are bani să plece' - au alimentat ura socială, au împins oamenii în brațele extremiștilor și au prăbușit încrederea în stat.

Exact acesta este drumul spre care împing Bucureștiul unii dintre cei care astăzi strigă 'comunism' când aud de locuire socială.

În loc de soluții reale -locuințe publice, creșe, programe sociale - primarii din trei sectoare alungă oameni în stradă și numesc asta 'administrare responsabilă'.
Iar eu - singurul candidat care vorbește despre criza locuirii cu soluții concrete - sunt acuzată că 'îi voi lăsa pe oameni fără case'.

Realitatea e alta:
- Eu vreau să construiesc 5.000 de locuințe publice în 10 ani.
- Eu vreau să finalizez blocul din Prelungirea Ghencea, abandonat de ani întregi.
- Eu vreau să reformez AFI, ca să putem accesa miliarde de euro din fondurile europene pentru locuire.
- Eu vreau să ofer alternative în caz de evacuare, nu să arunc oameni în stradă în decembrie.

De 1 Decembrie, în timp ce mâncăm fasole și ascultăm fanfara militară, poate merită să ne gândim la cei care în noaptea asta dorm în frig, după ce au fost alungați de o administrație incapabilă să ofere soluții.

Programul meu pentru locuire - real, aplicat, finanțabil - poate fi consultat pe AnaCiceala.ro.
Criticile sunt firești. Manipulările - nu.

Eu voi continua să vorbesc despre locuire pentru că este una dintre cele mai mari crize ale Bucureștiului. Nu mă veți face să tac cu strigăte despre 'comunism'. Bucureștiul are nevoie de soluții, nu de sperietori ideologice.