Alocuțiunea susținută de Președintele României, Nicușor Dan, cu ocazia repatrierii rămășițelor pământești aparținând ultimului domn al Moldovei, Grigore Alexandru Ghyka

Președintele României, Nicușor Dan, a participat duminică, 9 noiembrie 2025, la Palatul Cotroceni, la ceremonia organizată cu ocazia repatrierii rămășițelor pământești aparținând ultimului domn al Moldovei, Grigore Alexandru Ghyka.

Vă prezentăm în continuare transcrierea alocuțiunii susținute de Președintele României în cadrul ceremoniei:

Distinsă familie,
Doamnelor și domnilor,

Cred că trebuie să folosim orice ocazie, și mai ales unele comemorative cum este cea de azi, pentru a ne spune nouă înșine și celor de lângă noi că istoria nu începe cu noi înșine. Și cred că prea des, în modul în care noi percepem istoria, insistăm pe rupturi, pe sincope, pe acele schimbări din istorie care au fost 1821, 1848, 1859, 1866, 1918 și toate celelalte, fără să punem accentul pe continuitate, pentru că, așa cum limba este o creație la care mulți oameni care de-a lungul timpului au gândit și s-au raportat la lume într-un anume fel, așa și o societate și modul în care este administrată o societate au rădăcini adânci din modul în care acum mulți ani niște oameni au gândit cum să o administreze. Și e important deci să vedem aceste continuități și să vedem rădăcina unor moduri în care acționăm ca societate azi.

Suntem aici cu prilejul aducerii în țară a rămășițelor pământești ale domnitorului Moldovei Grigore Alexandru Ghyka, ultimul domnitor al Moldovei înainte de Unirea din Ianuarie 1859. Și e un prilej de a ne aduce aminte că construcția României moderne a început înainte de Ianuarie 1859.

Câteva decizii importante pe care domnitorul Ghyka fie le-a inițiat, fie a participat: abolirea cenzurii, inițierea unor unități medicale specializate, maternitatea, înființarea școlii de ingineri de drumuri și construcții, reforme sociale îndrăznețe, abolirea robiei țiganilor, înființarea Jandarmeriei, care a fost o instituție pentru pacea interioară, dar cu oameni care erau pregătiți pentru lupte mai mari, într-o vreme în care forțele armate ale României erau limitate de înțelegerile marilor puteri.

Trebuie să spunem și niște lucruri despre reformele sociale, curajul de a scădea impozitele, dijma pentru cei care lucrau pământul, și taxele vamale, așa numitele taxe pe circulația mărfurilor.

Dar trebuie să insistăm, în opinia mea, pe Unirea de la 1859, pentru că Unirea de la 1859 nu a căzut din cer, nu a fost un dar care s-a dat României. Pentru că aceasta să se înfăptuiască, au fost niște oameni politici care au acționat în sensul acesta, și domnitorul Ghyka este unul dintre ei.

Trebuie să spunem cu tărie că istoria Moldovei face parte din istoria României. Ne amintim azi că, încă din Evul Mediu, Moldova a purtat un al doilea nume, Moldovlahia sau Valahia Mică. Cu alte cuvinte, identitatea de neam, de limbă, de cultură, a fost o evidență dintotdeauna și, așa cum am spus, domnitorul Ghyka a fost unul dintre susținătorii Unirii cu România.

Mă întorc din nou la modul în care receptăm istoria, pentru că suntem încă sub influența modului în care regimul comunist ne-a predat, ne-a influențat modul în care percepem istoria, și ne-a împiedicat cumva să vedem pe acei domnitori care au făurit România modernă. Într-o anumită perioadă, aceștia au fost numiți dușmanii ai poporului.

Cred că e vremea să vindecăm aceste răni ale trecutului și cred că, așa cum Ana Blandiana a introdus sintagma 'memoria ca formă de justiție', cred că trebuie să ne gândim la o terapie prin memorie care să ducă la o pacificare a societății românești de azi.

Recunoaștem azi, prin onorurile cuvenite unui șef de stat, demnitatea istoriei de dinainte de apariția statului național unitar. Onorăm rolul pe care l-a jucat clasa politică a acelei epoci la împlinirea ideii naționale.

Sunt convins că putem azi să începem și să avem o privire mai senină și mai dreaptă asupra trecutului, din care să știm să culegem învățăturile cele mai bune despre viitor.

Bine ai venit acasă, Măria Ta!

Departamentul Comunicare Publică