Câini abandonați în suferință la Adăpostul public din Reșița, ființe vii tratate ca deșeuri, în indiferența autorităților

În data de 21 octombrie 2025, am efectuat o vizită la Adăpostul public pentru câini situat pe drumul dintre Reșița și Lupac - un loc care, în teorie, ar trebui să ofere protecție și grijă animalelor fără stăpân. În realitate, am găsit un infern, un loc al durerii, al fricii și al morții lente și sigure.

Câini emaciați, scheletici, slăbiți de foame, frig și suferință, ținuți în cuști insalubre, printre fecale, fără hrană, fără tratament medical, fără așternut, apa înghețată, dormind direct pe betonul rece, tremurând de frig și de teamă, cu priviri disperate care păreau să strige fără cuvinte: 'Ajută-mă!'

În țarcuri erau câini adulți cazați împreună cu pui fără mame, pui morți, câine adult care mânca dintr-un pui de foame, în timp ce medicul veterinar al adăpostului stătea în mașină la căldură fără să intervină. În incinta adăpostului, șobolanii mișunau nestingheriți. Un miros insuportabil, un vacarm al durerii, o scenă de cruzime inumană, în care viața nu mai are nici o valoare.

Și tot acest loc al suferinței este susținut din bani publici, din banii noștri, ai contribuabililor, tocmai ca acele animale să aibă hrană, apă, îngrijire și un minim de demnitate și confort. În schimb, am plătit cu banii noștri durerea lor, frigul, foamea și moartea. O instituție care ar trebui să protejeze vieți este întreținută, în realitate, pentru a le distruge. Este o insultă adusă bunului-simț, legii și compasiunii.

Ca deputată de Timiș, dar mai ales ca om, refuz să accept ca asemenea atrocități să se petreacă într-o instituție finanțată de statul român. Acest loc nu este un adăpost. Este o rușine a României, o dovadă a nepăsării autorităților și a eșecului sistemului care ar trebui să protejeze ființele fără glas.

Am constatat încălcări flagrante ale Legii nr. 205/2004 și O.U.G. nr. 155/2001: lipsă de transparență privind capturarea și evidența animalelor, nerespectarea normelor minime de igienă și siguranță, absența totală a îngrijirilor medicale și a controlului veterinar. În urma vizitei, adăpostul public a fost sancționat cu peste 17.000 de lei, dar o amendă nu poate spăla sângele și suferința din acele cuști.

Mai grav este că această amendă este plătită tot din banii noștri, din bugetul local. Cu alte cuvinte, cetățenii sunt obligați să achite nota de plată pentru cruzimea și incompetența celor care ar trebui să apere legea și viața acestor animale.

Cer demisii imediate și declanșarea unei anchete penale pentru toți cei responsabili: de la administrator și medicul veterinar până la reprezentanții autorităților locale care au închis ochii.

Durerea mea a fost amplificată de o veste cumplită. În timpul vizitei am găsit un pui de cățel care suferea de prolaps rectal fără a i se aplica vreun tratament. A doua zi, acest cățel și-a găsit un adoptator, dar din păcate a murit. Cum este posibil așa ceva într-un adăpost public care ar trebui să ocrotească, nu să ucidă?

Fac apel la Biroul pentru protecția animalelor, Ministerul Afacerilor Interne și ANSVSA să intervină de urgență. Nu mai este timp pentru promisiuni. Este nevoie de acțiune, transparență și responsabilitate.

Cer închiderea imediată a adăpostului public de la Reșița, pedepsirea celor vinovați și o reformă profundă a modului în care sunt gestionate animalele fără stăpân în România.

Solicit măsuri urgente și concrete:

- Publicarea transparentă a datelor privind fiecare câine capturat și destinația finală a acestuia;

- Supraveghere video permanentă și acces public online în toate adăposturile din România;

- Excluderea din sistem a oricărui angajat implicat în abuzuri, neglijență sau falsificări;

- Crearea unui fond național pentru sterilizări gratuite, pentru a opri lanțul abandonului;

- Înăsprirea sancțiunilor penale pentru cruzime față de animale.

Câinii nu pot vorbi. Dar noi putem. Și avem datoria să o facem.

Fac apel la toți cetățenii, la organizațiile de protecție a animalelor și la întreaga societate civilă: nu mai întoarceți privirea. Fiecare clipă de tăcere lasă o altă viață să se stingă în chinuri.

Să ne unim vocile pentru aceste suflete nevinovate, care cer doar un strop de compasiune și dreptul la viață.

Deputat POT
Codruța-Maria Corcheș