Hunedoara, 141 de ani de siderurgie condamnați la fier vechi prin nepăsarea statului

Combinatul de la Hunedoara a însemnat, timp de peste un secol, identitatea și supraviețuirea unui oraș întreg, dar și o referință industrială pentru întreaga Europă de Sud-Est. Aici, mii de familii și-au legat viața de furnale și de oțel, iar România și-a construit o parte din puterea economică pe care astăzi a pierdut-o, prin nepăsare și complicitate politică.

Privatizarea din 2003, făcută pe ascuns și niciodată explicată public, a condamnat combinatul la un declin lent, dar sigur. Contractul a rămas secret, obligațiile asumate nu au fost respectate, iar statul român a preferat să închidă ochii. În loc să protejeze o industrie strategică, guvernele succesive au oferit doar ajutoare punctuale, fără o strategie reală de salvare.

Încetarea definitivă a activității la Hunedoara arată clar că România și-a condamnat singură industria, nu printr-un proces inevitabil, ci prin lipsă de voință, neglijență administrativă și complicitate politică.

Hunedoara înseamnă 141 de ani de muncă și sacrificii, iar dispariția combinatului arată cum statul este dispus să lase la fier vechi o istorie întreagă. Nu e vorba doar despre Hunedoara, ci despre direcția în care merge întreaga țară, abandonul industriei sau, dimpotrivă, protejarea ei ca resursă strategică.

De aceea, este absolut necesară desecretizarea contractului de privatizare și realizarea unui audit statutar pentru perioada 2003-2025, pentru a stabili dacă și cum au fost respectate obligațiile cumpărătorului. Românii au dreptul să știe adevărul despre cum a fost distrus unul dintre cele mai importante simboluri industriale ale țării.

Există soluții, însă ele nu sunt puse în practică. Hunedoara poate fi repornită parțial prin atragerea de parteneri industriali serioși, utilizarea fondurilor europene pentru tranziția industrială, un plan de reconversie profesională pentru muncitori.

Alte state europene își protejează industriile strategice. România, de ce nu ar face-o?

Presa din Hunedoara relatează, pe surse neoficiale, că întreaga producție de la combinatul siderurgic ar urma să fie transferată la o unitate Arcelor din Polonia. În plus, se afirmă că aproximativ 60% din comenzile companiei au fost deja redirecționate către fabrici poloneze.

Dacă un colos industrial precum cel de la Hunedoara este lăsat să se stingă în tăcere, ce șanse reale mai are restul industriei românești?

Întrebarea nu este doar despre combinatul din Hunedoara.

Întrebarea esențială este despre viitorul economiei românești, vrem să mai avem industrie, locuri de muncă și suveranitate economică sau alegem, prin tăcere și complicitate, calea abandonului?

Raisa ENACHI,
Deputat de Vaslui

16.09.2025