Deputatul USR Radu Mihaiu, în plenul Parlamentului, la moțiunea AUR, SOS și POT împotriva reformei ASF, ANRE și ANCOM: 'Moțiunea voastră apără privilegiile, nu cetățenii'

'Credeam că măcar cu asta suntem de acord cu toții: că salariile și bonusurile nesimțite de la ASF, de la ANRE și de la ANCOM trebuiesc tăiate. Credeam că dacă le vorbim oamenilor de trudă, de lacrimi și de sudoare trebuie să și luăm măsuri pentru a limita vacanțele de lux, pentru a limita sinecurile, pentru a limita pilele.

Și tocmai împotriva acestor măsuri au depus AUR, SOS și POT această moțiune. Este, să ne fie clar, o moțiune care vrea să apere privilegiile. Pentru că asta faceți, dragi colegi, dacă această moțiune ar trece - și nu o să treacă - toate aceste conduceri rămân cu aceleași privilegii, rămân cu aceleași salarii, rămân cu aceleași pile, cunoștințe și relații de care vorbeați mai devreme în moțiune. Ați înfierat, cu mânie proletară, activitatea ASF și acum veniți să-i apărați cu moțiunea de cenzură.

De pile, cunoștințe și relații scrieți în cazul ANCOM și ziceți că este revoltător. Și, în tot timpul acesta, colegul dumneavoastră de partid, domnul Piperea, se duce să-i apere. Să apere pile, cunoștințe și relații. Și, ca să citez din moțiunea dumneavoastră, 'se duce să apere un personal supradimensionat și capturat politic'. Așa ați scris. Pe acești oameni îi apără domnul Piperea.

Nu pot să nu remarc un lucru care devine tot mai evident, mai sonor și mai enervant decât o roată neunsă. AUR mestecă aceleași sloganuri, indiferent de subiect sau context. Ați făcut din 'Jos!' un program de guvernare. Ați făcut din 'Nu!' un plan de țară. V-ați înscris voluntar în rolul de Gică Contra și vă țineți de el ca scaiul de cojoc. Dar de Gică Contra chiar avem nevoie în acest moment? De cineva care urlă la prețuri cu speranța că așa vor scădea?

Puteți țipa până răgușiți. Prețurile nu scad cu portavocea. Deficitul nu dispare pentru că se împoaie George Simion de la tribună. Datoria publică nu se topește doar pentru că vă pictați cu pieptul dezgolit. Economia se echilibrează cu seriozitate, ceea, din păcate, vă lipsește. România nu are nevoie de politicieni care alimentează conspirații, care induc frica în oameni, care întorc român contra român.

România are nevoie de tratament. Și tratamentul ăsta e: frânarea cheltuielilor statului, profesionalizarea managementului politic, eliminarea sinecurilor, introducerea performanței acolo unde până ieri era doar clientelă, reforma profundă a companiilor de stat, a agențiilor autonome, a administrației, care s-au umflat ca o gogoașă pe spatele cetățenilor.

Fix ceea ce se propune în pachetul de măsuri pe care îl propune guvernul și pe care și l-a asumat. Și da, ca orice tratament, e un tratament amar. Ca orice terapie care chiar funcționează, doare. Nu e simplu, nu e plăcut, dar e singura cale responsabilă. Și ce faceți voi, AUR, SOS și POT? Profitați de această durere.

Profitați de disconfort. Încercați să păcăliți românii, să le serviți iluzii învelite frumos, goale însă pe dinăuntru. Cu alte cuvinte, vindeți gogoși. Și, ceea ce e mai grav: nici măcar nu sunteți consecvenți cu propriile minciuni. Ba vă plângeți că se taie prea puțin, ba că se taie prea mult și se reduc posturi absolut necesare, spuneți dumneavoastră. Ați vrea și cu porcul gras în bătătură, dar și cu slănina în pod. Nu se poate. Țara nu mai poate susține un aparat supradimensionat de stat. Iar cetățenii nu trebuie și nu pot fi mințiți că există soluții magice, nedureroase. Sigur că domnul Lulea și oaspetele lui o să mă contrazică aici.

Hai să vorbim puțin despre cum gestionează banii AUR. 8 milioane de lei din fonduri publice, subvenții de la stat, plimbate prin conturi de campanie, până au picat, ce să vezi, fix în buzunarele unui apropiat de partid. Contabilicește, cu acte, teoretic. Pe românește, însă, se numește jaf. Și se numește jaf din banul public. Nu trebuie noi acum să cădem de acord pe ce se întâmplă cu această temă, dar mă aștept ca instituțiile statului să-și facă datoria și să spună răspicat ce s-a întâmplat acolo și să ia măsurile care se impun.

Dar, revenind la moțiunile voastre, tot acest demers nu este despre cetățeni. E despre voi, despre cum faceți scut în jurul unor instituții care trebuie scuturate, despre perpetuarea problemelor din companiile de stat cărora le-ați prins gustul, despre prieteni care trebuie apărați, despre posturi care trebuie păstrate și cireașa de pe tortul populist: obsesia voastră cu ANCOM.

Faceți referință la Orwell - e bine că citiți și scriitori străini, mă bucur, am văzut mai multe referințe - de parcă ați fi apărători ai libertății. Însă ce vă interesează este ca ANCOM să nu-și facă treaba. Poate-poate mai trece o vreme fără ca fermele voastre de trolli să fie demontate. Știm cu toții cum funcționează mașinăria voastră. Știm, pentru că am văzut-o de la o ziaristă dintr-o țară în care domnul Simion nu poate intra. Și care a demonstrat: există o armata digitală a Kremlinului care plătește, coordonează și dirijează propaganda pe TikTok și pe Facebook. Și ghici ce? Multe din narațiunile alea vă sunt cunoscute. Poate prea cunoscute. Nu ne cereți să credem că vă doare democrația când v-ați jucat cu focul și cu rubla.

Domnilor colegi, am condus o administrație locală, am fost primar, știu ce înseamnă reorganizare și să tai în carne vie. Știu ce înseamnă să nu ai bani de toate lucrurile, să alegi, să prioritizezi. Nu e simplu, nu e plăcut, dar e necesar. Reforma reală nu vine cu aplauze. Vine cu rezistență, cu oboseală, cu țipete, cu muncă și sudoare.

Și România, dacă vrem să nu mai fie țara jumătăților de măsură, trebuie să treacă prin această cură de însănătoșire. Altfel, vom rămâne în balta populismului, cu voi, cei de la AUR, vânzând românilor sloganuri, în timp ce bugetul se golește și instituțiile crapă din toate încheieturile.

România nu are nevoie de țipăt. Are nevoie de hotărâre, are nevoie de curaj, are nevoie de muncă, de oameni care iau decizii grele. Asta susțin azi, asta am făcut în administrație și asta voi susține și ca deputat.'