In memoriam Costin Miereanu

Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România anunță cu tristețe stingerea din viață a compozitorului și muzicologului Costin Miereanu, personalitate de marcă a vieții culturale românești și franceze.

Născut la București în 1943, Costin Miereanu a absolvit Conservatorul din București în 1966, devenind membru al UCMR în 1967, an în care valoarea sa a fost apreciată și peste hotare prin câștigarea premiului Concursului de compoziție organizat de Fundația Gaudeamus din Olanda, cu lucrarea Finis coronat opus.

Între 1967 și 1969, Miereanu a studiat cu Karlheinz Stockhausen, Gyorgy Ligeti și Erhard Karkoschka la Ferienkurse fur neue Musik din Darmstadt. În septembrie 1968, a emigrat în Franța, unde și-a construit o importantă carieră. La Paris, între 1968 și 1969, explorările sale muzicale inițiale l-au condus către un curs de perfecționare la Groupe de Recherches Musicales și la clasa lui Pierre Schaeffer la Conservatoire National Superieur de Musique.

Între 1970 și 1978 a frecventat cursurile lui A.J. Greimas de la Ecole des hautes etudes en sciences sociales (EHESS). Tot la Paris a obținut doctoratul în semiotică muzicală (1978) și pe cel în litere și științe umane (1979). În 1977 a devenit cetățean francez. A fost director al Editurii Salabert (1981-1992) și co-director artistic al Ansamblului 2e2m (1982-1985).

Din 1991 a condus laboratorul Estetica artelor contemporane din cadrul CNRS, iar din 1992, Institut d'Esthetique et de Sciences de l'Art, la Sorbona.

În lucrările sale muzicale, Costin Miereanu a tins către o sinteză componistică ideală, către simbioze între cele mai noi tendințe și estetici ale avangardei europene: neo-serialism, structuralism, aleatorism, minimalism, muzică conceptuală, concretă, electronică. A compus peste o sută de piese catalogate, multe dintre lucrările sale incluzând componente vizuale.

Creația sa cuprinde lucrări pentru orchestră, pentru ansamblu cameral, muzică vocală, vocal-instrumentală, pentru instrumente solo, opere, balete, dar și compoziții cu caracter didactic. Și-a însoțit activitatea artistică prin substanțiale reflecții teoretice, publicând în acest sens numeroase studii și articole. Influența gândirii semiotice asupra narativității sale muzicale și asupra ideii sale polimorfe despre artă au fost descrise pe larg în cartea Fuite et conquete du champ musical, publicată în 1995 de Editions Klincksieck, cu o prefață de Daniel Charles.

Costin Miereanu rămâne în istoria muzicii românești prin cercetările și realizările sale un muzician de referință căruia i se cuvin alese omagii și o amintire păstrată cu respect în rândul oamenilor de cultură.