Asociația Română a Blănurilor consideră importantă evaluarea corectă și științifică a fermelor de blănuri, motiv pentru care susține inițiativa Uniunii Europene de a reglementa și uniformiza standardele de bunăstare animală. Cu toate acestea, declarațiile Humane World for Animals Europa sunt în mare parte bazate pe interpretări subiective, fără fundament științific solid, și ignoră realitatea fermelor moderne de blănuri din Europa.

În primul rând, fermele de blănuri din UE sunt supuse unui sistem riguros de autoreglementare, prin programul WelFur - un standard științific și independent, implementat voluntar de industrie încă de acum mai bine de un deceniu. WelFur este un program de evaluare obiectivă a bunăstării animalelor (nurci, vulpi, ratoni finlandezi), desfășurat de evaluatori independenți, pe baza celor patru principii internaționale de bunăstare: hrană adecvată, adăpost corespunzător, sănătate și comportament natural. Fermele care nu îndeplinesc standardele nu sunt certificate, iar controalele sunt frecvente și transparente.

În România, Autoritatea Națională Sanitar-Veterinară a confirmat în fața Comisiei de Agricultură din Parlament că fermele de blănuri sunt conforme cu legislația națională și europeană, iar multe respectă chiar norme mai stricte decât cele oficiale, grație programului WelFur. Nu au fost constatate abateri în urma controalelor, iar activitatea este monitorizată constant de către autorități și inspectori terți.

În contrast cu afirmațiile alarmiste din articol, trebuie menționat că multe ONG-uri de protecția animalelor folosesc imagini scoase din context, regizate, pentru a obține donații. Aceste organizații nu propun soluții realiste, ci urmăresc obiective ideologice, precum promovarea stilului de viață vegan, iar interzicerea blănurilor este doar un pas în această direcție - având în vedere faptul că industria blănurilor este mai ușor de atacat. După ce vor încheia programul ce dorește interzicerea blănurilor naturale, vor continua cu industria pielăriei, apoi vor ataca industria alimentară.

Mai mult, industria blănurilor este parte din economia circulară: fermele folosesc subproduse din industria alimentară (resturi de carne), reducând astfel emisiile asociate neutralizării acestora. Carcasele sunt gestionate în mod responsabil, fie prin companii specializate, fie valorificate în biocombustibili și făinuri proteice.

În privința impactului asupra mediului, hainele de blană naturală sunt net superioare celor sintetice: o haină bine întreținută poate fi purtată peste 40 de ani, restilizată de mai multe ori și rar ajunge la groapa de gunoi, unde începe să se biodegradeze natural. În schimb, gecile sintetice se uzează în doar 2-4 ani, necesită spălări dese (cu consum de apă de până la 7200 litri în 40 de ani) și eliberează microfibre plastice care ajung în oceane. Acestea nu se degradează nici după 600 de ani.

În realitate, blana naturală reprezintă antiteza fenomenului fast fashion: este durabilă, reutilizabilă, transmisibilă între generații și susține slow fashion-ul - un model de consum sustenabil, cu impact minim asupra mediului.

A solicita o interdicție totală în UE, ignorând aceste realități, înseamnă a încuraja înlocuirea unui produs natural și biodegradabil cu materiale sintetice poluante. În loc să susținem interdicții radicale, ar trebui să sprijinim reglementări stricte și științifice, deja implementate prin WelFur, care asigură bunăstarea animalelor și respectul pentru mediu.