SCRISOARE DESCHISÃ

Către: Dl. Alex Florin FLORENȚA
Procuror General al României

Dl. Marius Ionuț VOINEAG
Procuror-Șef al Direcției Naționale Anticorupție

Dna. Alina ALBU Procuror
Șef al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism

De la: Dl. Ninel Peia
Senator al României
Chestor al Senatului

Stimați domni Procurori-Șefi, stimata doamnă Procuror-Șef,

Mă adresez dumneavoastră astăzi, nu doar în calitate de senator al României, ci și ca un cetățean profund îngrijorat de direcția economică și strategică a țării noastre. O preocupare majoră, larg împărtășită în societatea românească, este sentimentul că, de decenii, resurse și active de o importanță vitală pentru poporul român sunt gestionate și tranzacționate în moduri care echivalează cu o veritabilă subminare economică a statului, fapte care, în ciuda prevederilor legale clare, par să rămână inexplicabil în afara oricărei investigații penale.

Ne confruntăm astăzi cu o situație paradoxală și revoltătoare, deși România este o țară binecuvântată cu resurse naturale semnificative, inclusiv zăcăminte importante de gaze și petrol, românii plătesc prețuri la pompă și la factura de energie adesea superioare celor din state vest-europene care nu dispun de asemenea resurse interne. Această realitate devine cu atât mai dureroasă atunci când o comparăm cu modele de succes evidente, precum cele ale Norvegiei și Olandei.

Norvegia a ales să-și naționalizeze strategic resursele și să construiască un fond suveran de investiții de peste 1.7 trilioane de dolari, asigurându-și bunăstarea generațiilor viitoare. Olanda, din zăcământul de gaze Groningen, a încasat până acum 360 de miliarde de euro din vânzarea gazelor, lăsând partenerilor precum Shell și ExxonMobil doar aproximativ 66 de miliarde de euro. La ei, statul, poporul, este beneficiarul principal. La noi, în România, din păcate, pare că nu câștigăm nimic, iar bogățiile din Marea Neagră riscă să curgă către buzunarele altora.

Experiența privatizării Petrom este o cicatrice adâncă în memoria colectivă. Modul în care OMV, după intrarea în acționariat, a procedat la vânzarea rapidă de active, recuperându-și, practic, investiția inițială, a creat percepția unui 'jaf' legal, dar profund imoral. Această practică, de golire de active (asset stripping), a slăbit compania pe termen lung în interes național și a beneficiat exclusiv noul acționar majoritar austriac, în detrimentul statului român și al cetățenilor săi, iar acum, același scenariu de 'jaf' se prefigurează și cu gazele din Marea Neagră, unde, sub masca unor costuri exorbitante de forare, statul român riscă să se trezească din nou cu profit zero, în timp ce resursele noastre vitale pleacă în beneficiul altora.

Acest precedent este cu atât mai alarmant în contextul actual, în care se vehiculează intenția de a vinde participații din alte companii fanion ale economiei românești, Hidroelectrica, Nuclearelectrica, Romgaz, CONPET, Portul Constanța, etc. toate fiind active de o importanță crucială pentru securitatea și suveranitatea națională. O asemenea decizie, luată sub presiunea a ceea ce mulți percep ca fiind ordine de afară, riscă să submineze și mai mult capacitatea economică a României.

Domnilor procurori, reamintesc că în Codul Penal al României în vigoare există instrumente juridice clare și puternice pentru a combate astfel de fenomene. Mă refer, în mod specific, la Art. 394 Cod Penal, infracțiunea de Trădare, care se pedepsește cu închisoarea de la 10 la 20 de ani și care vizează explicit 'subminarea economică, politică sau a capacității de apărare a statului', precum și 'aservirea față de o putere sau organizație străină' și 'ajutarea unei puteri sau organizații străine pentru desfășurarea unei activități ostile împotriva securității naționale'.
De asemenea, Legea 115/1999 privind răspunderea ministerială și alte infracțiuni din Codul Penal, precum abuzul în serviciu, neglijența în serviciu, delapidarea sau infracțiunile de corupție, pot acoperi fapte concrete ale decidenților.

Întrebarea care persistă în conștiința publică este, de ce, în fața unor dovezi și consecințe economice atât de devastatoare, niciun procuror nu a inițiat până acum o anchetă solidă sub aceste temeiuri, în special în ceea ce privește 'subminarea capacității economice a statului'? De ce exemplele de 'jaf' invocate, cu cifre și cu prejudicii vizibile, nu generează acțiune din partea autorităților judiciare?

Vă solicit public, în numele milioanelor de cetățeni români care se simt jefuiți și abandonați, să inițiați de urgență investigații amănunțite și să examinați cu maximă seriozitate posibilitatea încadrării acestor fapte grave, care afectează interesele strategice și economice ale României pe termen lung, sub incidența prevederilor legale menționate, inclusiv a infracțiunii de trădare prin subminare economică.

Este imperativ ca Justiția să demonstreze că este un pilon al statului de drept, capabil să apere interesele fundamentale ale națiunii și să nu permită ca bogățiile țării să fie cedate
sau golite în detrimentul viitorului nostru.

Cu deosebit respect și speranța unei acțiuni prompte,
Ninel Peia,
Senator al României
Chestor al Senatului