Moștenirea Baronului

Breviarul Brukenthal

Curatori: Alexandru Munteanu, Alexandru Constantin Chituță

Muzeul Național Brukenthal
Palatul Brukenthal, Piața Mare, nr. 4

Vernisaj: vineri, 25 iulie 2025, ora 12:00

Moștenirea culturală a Baronului Brukenthal este de neprețuit. Numeroasele piese de artă, istorie, bibliofilie, naturale etc. vorbesc astăzi de o personalitate iluministă și vizionară care a pus bazele primului muzeu deschis publicului din România.

Cu prilejul zilei de 26 iulie 2025, moment aniversar pentru instituție - împlinirea a 304 ani de la nașterea Baronului în Palatul Brukenthal va fi expusă una dintre moștenirile lăsate de fondatorul muzeului, Breviarul Brukenthal, Ms. 761- una din cele mai valoare piese ce se găsesc astăzi pe teritoriul României.

Spre sfârșitul secolului al XV-lea, în occidentul Europei, cultura manuscrisului a început să cedeze întâietatea culturii tiparului. Timp de câteva decenii însă, până spre mijlocul secolului al XVI-lea, cuvântul scris a coexistat cu cel imprimat. Pe lângă picturile și sculpturile specifice, Renașterea a debutat și cu o reevaluare a culturii manuscrisului. Aceasta s-a manifestat printr-o tranziție graduală, de la textele religioase produse în scriptoriile mănăstirilor pentru uzul bisericilor, spre o cultură mai laică specifică umanismului. Produsele livrești ale acestei tranziții au început să fie realizate în ateliere specializate și erau destinate inclusiv laicilor, în așa fel încât aceștia să poată urmări programul liturgic de oriunde s-ar afla. De această factură este și așa-numitul Breviar Brukenthal.

Codicele din colecția baronului Samuel von Brukenthal cunoscut sub numele de Breviarul Brukenthal este o carte de devoțiune privată din categoria denumită generic Liber Horarum, Carte a Orelor. Aceste cărți erau destinate pietății private și aveau rolul de îndrumător spiritual pentru laicul din înalta societate europeană din Evul Mediu târziu și din Renaștere. Ele contribuiau la mântuirea credinciosului, oferindu-i acestuia un program în deplin acord cu morala și viața creștină, de la primele ore ale dimineții până seara. Cadrul decorativ al scenelor cuprinse în astfel de cărți avea rolul unui adevărat altar propriu în miniatură.

Breviarul Brukenthal este somptuos decorat de cei mai apreciați miniaturiști din Europa secolelor XV-XVI, din școala flamandă, printre care: Alexander și Simon Bening, Gerard Horenbout, Simon Marmion, așa-numitul Maestru al legendei regelui David ș.a.

Breviarul este un punct culminant al iluminării de carte flamande de la sfârșitul secolului al XV-lea! Se regăsesc numeroase similitudini cu alte volume identice decorate de miniaturistul Gerard David (cca. 1460-1523), care a contribuit și l-a creat împreună cu alți miniaturiști talentați ai școlii Ghent-Bruges. Gerard David este considerat unul dintre cei mai importanți artiști flamanzi ai timpului său. Elevul lui Hans Memling acesta a fost în principal pictor de panouri, însă a realizat, de asemenea, unele dintre cele mai bune miniaturi pe care manuscrisele flamande de la sfârșitul secolului al XV-lea le-au avut de oferit.

Datat în jurul anilor 1515-1520, Breviarul Brukenthal se numără printre ultimele manuscrise miniate din cultura europeană. Eponimul acestui manuscris magnific a fost Baronul Brukenthal cel care a fost achiziționat de Samuel von Brukenthal de la Viena cu 130 de florini cel mai probabil la trecerea dintre anii 1785 și 1786.

Manuscrisul are 630 de pagini (315 bifolia), de dimensiunea 212 x 150 mm. Textul este scris cu cerneală neagră pe pergament din piele de ied, foarte fin prelucrată pe ambele părți. Există și intercalări scrise cu cerneală roșie și albastră, pentru titluri sau părți importante ale textului. Pe alocuri, textul este 'iluminat' cu pigment de aur, mai ales pentru marcarea zilelor de sărbătoare. Scrierea cu caractere gotice minuscule este extrem de îngrijită și denotă un caligraf de excepție iar decorul său artistic de înaltă calitate încântă astăzi specialiștii și privitorii.

Exteriorul nobil al manuscrisului este sobru și nu indică conținutul său splendid. O copertă din piele maro închis cu clape simple, protejează bijuteria. Când se deschide cartea, o adevărată explozie de culoare țâșnește peste toate paginile! Miniaturi elaborate ale unor scene biblice sunt încadrate de rame decorative largi. Paginile sunt ilustrate cu inițiale și încheieri de rând, astfel încât textul are un aspect unitar, perfect încadrat în blocul rectangular al paginii.

Miniaturile înscrise într-un cadru ornamental arhitectural gotic, de cele mai multe ori cu chenare florale ce includ fluturi, insecte, animale, inscripții, embleme și obiecte prețioase, fac din Breviarul Brukenthal o bijuterie pe pergament. O sută optsprezece pagini sunt ilustrate cu miniaturi pe întreaga suprafață a paginilor, manuscrisul fiind astfel printre cele mai decorate cărți ieșite din atelierele de la Bruges-Gent. Miniaturile impresionează prin expresivitatea lor profundă și prin înalta calitate artistică a picturii. Privindu-le, imaginile evocă sentimente puternice într-un mod minunat. În plus, compoziția scenelor, percepția lor grandioasă, este un semn al calității deosebite a acestei cărți.

Unicitatea manuscrisului se datorează cu siguranță și decorului său remarcabil de bogat în aur. Cu toate acestea, nu doar unele inițialele și borurile sunt astfel accentuate, ci și miniaturile în sine. Desenul contururilor veșmintelor, halourile și alte elemente vizuale sunt mobilate cu aur. Faptul că artistul a realizat un astfel de efect uluitor este un mijloc deosebit de exprimare a valorii sale.

Textele și miniaturile cuprinse în Breviarul Brukenthal sunt dedicate lui Dumnezeu Tatăl, Fiului, Sfântului Spirit, Fecioarei Maria și Sfinților (De Deo Patre, de Deo Filio, De Spiritu Sancto, De Beata Maria et De Sanctis). Manuscrisul se deschide cu Năframa Sfintei Veronica, după care urmează calendarul roman (pp. 2-25) și Geneza (pp. 26-36). Acestea sunt continuate cu rugăciuni adresate Sfintei Veronica și Chipului Sfânt al Mântuitorului (pp. 37-40). O reprezentare minuțioasă o întâlnim la pag. 37 unde este reprezentat Iisus binecuvântând și ținând globul purtător de cruce - globus crugicer. În acest sens, globul cu cruce simbolizează dominația lui Dumnezeu asupra pământului. Mai simbolic încă, în iconografia medievală, talia obiectelor reprezenta importanța lor relativă: din acest punct de vedere, crucea este imensă, iar globul mai mic, totul simbolizând prioritatea lui Dumnezeu asupra problemelor omenești.

Un ciclu consistent de texte și ilustrații sunt cuprinse între pp. 41-120 dedicate Patimilor lui Iisus Cristos. Aici sunt ilustrate episoade biblice precum purtarea crucii (p. 73), răstignirea (p. 89), coborârea de pe cruce (p. 98) ș.a.

Mai departe, Breviarul continuă cu Slujba Sfintei Cruci (pp. 121-135), Slujba Sfântului Spirit (pp. 136-147) și Liturghia Sfintei Fecioare Maria, între paginile 148-159. Urmează selecții din Evanghelia după Ioan (pp. 160-163), Evanghelia după Luca (pp. 164-167), Evanghelia lui Matei (pp. 168-171) și Evanghelia după Marcu (pp. 172-174). O serie de rugăciuni sunt adresate Sf. Maria și Sf. Ioan, ca intercesori, între paginile 175-190.

Următorul ciclu de texte și ilustrații cuprinde Slujba Sf. Fecioare Maria, după ritul bisericii romane (pp. 191-244). În continuare se desfășoară un alt ciclul dedicat Glorificării Fecioarei Maria (pp. 245-368). La pagina 344 (346 menționat pe pagină) se regăsește scena încoronării Fecioarei Maria de Sfânta Treime. Reprezentarea iconografică a încoronării Maicii Domnului apare în primă fază în Italia creștinismului nedespărțit, adică până la marea schismă. Este perioada intensă din care avem nenumărate mărturii de biserici pictate în mozaic sau frescă.

Una dintre primele reprezentări găsite până în momentul de față este mozaicul din biserica din Parenzo, ridicată de episcopul Eufrasie (535-543) unde se poate vedea în absida altarului mâna Tatălui Ceresc ținând o coroană de aur deasupra capului Mariei. O altă reprezentare o găsim, câteva secole mai târziu, în scena încoronării din Biserica rupestră din Matera în care Maica Domnului aflată în dreapta Mântuitorului primește coroana. Scena aceasta va cunoaște apoi o reprezentare mult mai solemnă în absida altarului Basilicii Santa Maria din Trastevere realizat în perioada 1140-1143.

Coroana de deasupra capului Feciorei Maria simbolizează măreția sa, maiestatea celei care este Maica Împăratului universului și Maica Cerului - Cea mai înaltă decât Cerurile - Salve Regina. Unii autori sunt de părere că în Apus, imaginea bizantină a Adormirii Maicii Domnului a cunoscut o evoluție ulterioară. În primă fază această scena l-a înfățișat pe Tatăl ca cel care o încoronează pe Maria, apoi pe Fiul iar mai târziu de cele trei Persoane ale Sfintei Treimi cum vom întâlni nu doar în Italia cât și în arta medievală franceză și flamandă și în cazul Breviarului Brukenthal, unde vedem încoronat sufletul Mariei de către Fiul care așează o coroană deasupra ei fiind Duhul Sfânt în chip de porumbel iar Tatăl o binecuvântează.

Între paginile 370-394 sunt Cei Șapte Psalmi de Pocăință, urmați de litaniile adresate tuturor sfinților (pp. 395-414). Între paginile 415-509 se află Slujba morților, urmată de o culegere de texte și ilustrații referitoare la anumite zile de sărbătoare din calendarul liturgic (pp. 511-544).

La pagina 413 (415 notat pe pagină) se găsește una dintre cele mai inedite reprezentări: moartea omului. Scena se petrece în casă, în stânga și dreapta chenarului fiind înfățișate două ceasuri. Omul aflat pe pat își dă ultima suflare. Deasupra capului este înfățișat sufletul în chip de copil așa cum învață Biserica creștină că moartea simbolizează despărțirea sufletului de trup. Moartea aflată în partea opusă a patului îndreaptă o săgeată spre inima omului la capul căruia stă un slujitor al Bisericii care exprimă necesitatea spovedaniei. Sfinții Părinți descriu ce se întâmplă când sufletul se desparte de trup: 'îngerii - buni și rai - se vor înfățișa înaintea sufletului. Vederea acestora din urma va pricinui sufletului o nesfârșita tulburare, dar va găsi o mângâiere la vederea și protecția îngerilor celor buni. Faptele bune ale omului și conștiința curată sunt în acel moment de un mare ajutor și reprezintă o mare bucurie pentru dânsul. Ascultarea, umilința, faptele bune și răbdarea sunt sprijin sufletului, care urca spre Domnul într-o mare bucurie și însoțit de îngerii cei buni; în acest timp sufletul plin de pasiuni și păcate este condus de demoni în iad unde va suferi veșnic' (Sfântul Teodor Studitul) așa cum este înfățișată suferința și iadul la baza reprezentării din Breviar.

Genealogia lui Iisus este prezentată între paginile 545 și 549, urmată de Glorificarea Numelui lui Iisus la pp. 550-553. Rugăciunile și Slujba Sfântului Grigore sunt inserate între paginile 554-561. Ultimul ciclu de rugăciuni inclus în codicele Brukenthal, între paginile 562-618, este dedicat vieților și martirilor altor sfinți. În final, paginile 619-630 ar fi putut continua acest ciclu, cu legendele unor sfinți aleși de comanditar, însă din motive încă necunoscute, acest lucru nu s-a mai întâmplat, filele având trasate doar rubricația, bordura decorativă și figurile de început și sfârșit ale filei.

Încă din anul 2023, managerul de atunci al Muzeului, Alexandru Constantin Chituță a inițiat un program expozițional de expunere și valorificare a incunabulelor Brukenthal.

Proiectul a presupus expunerea în fiecare lună a câte un volum din cele peste 400 de incunabule aflate în Biblioteca Brukenthal.